Într-o lume într-o nestăvilită mişcare, în tendinţele secolului în care ne regăsim, protocolul diplomatic rămâne o cheie în evoluţia şi dezvoltarea politicii externe a României. Mai jos o să vă prezint principalele linii de protocol în domeniul acreditării şefilor de misiuni diplomatice, oficii consulare şi reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în România.

Prima reglementare internaţională cu caracter general a regulilor cutumiare de curtoazie internaţională datează din 1815 de la Convenţia de la Viena când a fost elaborat “Regulamentul cu privire la rangul agenţilor diplomatici”.

Principalul protocol din prezent la nivel internaţional rămâne însă Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961 ce stabileşte normele dreptului diplomatic într-o mare măsură. UIterior, tot la Viena s-a semnat şi  Convenţia cu privire la relaţiile consulare din anul 1963. România a ratificat Convenţia de la Viena prin Decretul nr. 556/1968 iar cea cu privire la relaţiile consulare prin Decretul 481 din 1971. 

În prezent se aplică şi dreptul diplomatic şi consular (ca parte  din Dreptul Internaţional ce cuprinde totalitatea normelor şi regulilor ce reglementează relaţiile consulare -relaţiile interstatale). Conţine în mare parte ratificări , convenţii şi alte acte cu referire la Convenţia de la Viena din 1961.

Referitor la relaţiile internaţionale şi la reglementari, Constituţia României are două articole, respectiv art 10 şi art 11 referitor la Dreptul Diplomatic. Cea mai recentă lege privind Statutul Corpului Diplomatic şi Consular al României este Legea 269 din 17 iunie 2003.

Revenind la tema de astăzi, printre cele mai importante articole ale Convenţiei de la Viena din 1961 se regăsescArticolul 2 şi Articolul 3 care stabilesc “consimţământul mutual” al schimburilor diplomatice şi funcţiile principale ale misiunilor diplomatice:

    a) a reprezenta statul acreditant în statul acreditar;

    b) a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limitele admise de dreptul internaţional;

    c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar;

    d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant;

    e) a promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţiile economice, culturale şi ştiinţifice între statul acreditant şi statul acreditar.

La articolul 4 se precizează faptul că statul acreditant trebuie să se asigure că persoana desemnată în calitate de şef de misiune a primit agrementul/acceptul autorităţilor române.

Printre principalii paşi de urmat pentru obţinerea agrementului enumeram: transmiterea solicitării de către Misiunea Diplomatică Direcţiei de Protocol a Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti, respectiv transmiterea unei note verbale însoţite de CV-ul ambasadorului desemnat (pentru nerezidenţi – prin intermediul Ambasadei României acolo unde persoana desemnată are rezidenta), în termen de maxim 4-6 săptămâni obţinându-se şi acordul pe acelaşi canal solicitat.

Protocolul la plecarea/sosirea Şefilor de Misiune

În ceea ce priveşte sosirea şi/sau plecarea definitivă a şefilor de misiune acreditaţi în România, Misiunea Diplomatică a Statului Respectiv are rolul de intermediar comunicând în timp util către Direcţia de protocol a Ministerului Afacerilor Externe data, locul şi punctul de sosire/plecare a şefului de misiune respectiv.

Protocolul romanesc în vigoare presupune că la plecarea sau la sosirea şefilor de misiune aceştia să fie salutaţi pe Aeroportul Internaţional „Henri Coandă” – Salonul Oficial Corp C sau la Gara de Nord – Bucureşti, în numele Ministrului Afacerilor Externe, de către  directorul Direcţiei de Protocol din Minister sau de adjunctul acestuia.

Dacă sosirea/plecarea se face într-o zi nelucrătoare sau în afara programului obişnuit de lucru, protocolul prevede ca Directorul Direcţiei de Protocol să facă o vizită protocolară şefului de misiune la reşedinţa acestuia sau la sediul ambasadei în prima zi lucrătoare după venirea sau dinainte de plecarea acestuia.

Articolul 14 din Convenţia de la Viena include în categoria şefi de misiune următoarele clase:    a) aceea a ambasadorilor sau nunţilor acreditaţi pe lângă şefii de stat şi a celorlalţi şefi de misiune având rang echivalent;  b) aceea a trimişilor, miniştrilor sau internunţilor acreditaţi pe lângă şefii de stat;  c) aceea a însărcinaţilor cu afaceri acreditaţi pe lângă ministerele afacerilor externe.

Depunerea scrisorilor de acreditare

Protocolul prevede ca şeful de misiune să îşi poata exercita funcţia doar după depunerea documentelor de acreditare şi primirea la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, neputând în acest interval să contacteze autorităţile statului român/ arbora fanionul ţării sale pe autovehiculul de reprezentare.

Ulterior, departamentul de Protocol din MAE va comunica în legătură cu data şi ora la care este programatăceremonia prezentării Preşedintelui României a scrisorilor de acreditare şi de rechemare a predecesorului.

Şeful de Misiune este preluat de un Reprezentant al Direcţiei de Protocol şi de un aghiotant al Serviciului de Protecţie şi Pază pentru deplasarea la Palatul Cotroceni într-o limuzină oficială asistată de un echipaj al Poliţiei Romăne.

Şeful de misiune poate fi însoţit de soţie/soţ şi de maxim 3 diplomaţi ai ambasadei care se vor deplasa în coloana oficială într-un autoturism al misiunii.

Ceremonialul de la Cotroceni

1.  Şeful de misiune este salutat de Şeful Protocolului Administraţiei Prezidenţiale şi condus într-un salon de aşteptare

  2.   Directorul Direcţiei Protocol îl conduce pe şeful de misiune către sala de ceremonii.

 3. Prezentarea şefului de misiune Preşedintelui României (“Domnule preşedinte, am onoarea să vă prezint pe Excelenţa Sa, domnul/doamna ….., ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al……………. în România“)

        4. Salutul adresat Preşedintelui României de către şeful de misiune (“Domnule preşedinte, permiteţi-mi să vă înmânez scrisorile prin care E.S. domnul/Majestatea Sa …, preşedintele/Regele/Împăratul …, mă acreditează în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiaral………….. în România, precum şi scrisorile de rechemare a predecesorului meu“)

      5. Înmânarea, cu ambele mâini, a scrisorilor de acreditare şi de rechemare a predecesorului

Ulterior preşedintele prezintă şefului de misiune oficialităţile prezente la Ceremonie, şeful de misiune îşi prezintă însoţitorii, se face poza oficială şi au loc convorbiri private.

Important!!! Nu se rostesc discursuri şi nu se efectuează schimb de cadouri.  Ţinuta este standard pentru participant: costum de culoare închisă, costum naţional sau uniformă militară.

La sfârşitul întrevederii deplasarea se face în aceeaşi coloană oficială, însă pe limuzina pusă la dispoziţie cu această ocazie este arborat fanionul ţării şefului de misiune.

Vizite de rămas bun

 

La încheierea misiunii în România şeful misiunii diplomatice poate solicita, nefiind însă obligatoriu, Direcţiei de Protocol a Ministerului Afacerilor Externe să întreprindă demersurile necesare primirii la Preşedintele României, Primul-ministru al României şi la conducerea Ministerului Afacerilor Externe în vizită de rămas bun, Direcţia de Protocol informând cu privire la data şi ora la care sunt programate toate primirile solicitate.

Persoane aflate la conducerea unor misiuni diplomatice, oficii consulare şi reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate.

 

Printre persoanele aflate la conducerea unor misiuni diplomatice, oficii consulare şi reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în România se mai întâlnesc:

1. Însărcinaţii cu afaceri “en pied” şi “ad interim”
2. Consulii generali. Procedura prin care statul acreditant notifică pe canale diplomatice Direcţiei de Protocol a Ministerului Afacerilor Externe a unui consul general(notificarea făcându-se prin patenta sau act similar), acesta putând să îşi exercite funcţia de îndată ce Ministerul a emis “exequatarul”
3. Consulii onorifici

 În anul 2011 şi-au început misiunea în România următorii ambasadori / şefi de misiune:

 Ianuarie

Antonio Chambers de Antas de Campos – Republica Portugalia

Sami Shiba – Republica Albania

Bahador Aminian Jazi – Republica Islamică Iran

Michael Sternberg – Regatul Danemarcei

Mai

Ömur Şolendil – Republica Turcă

Iunie

Marek Szczygieł – Republica Polonă

Dusko Kovacevic – Bosnia şi Herţegovina

Im Han-taek – Republica Coreea

E.S. Andrea Gustovic Ercegovac – Republica Croaţia

August

Mahbouba Chebbi – Republica Tunisia

Septembrie

Raymundo Santos Rocha Magno – Republica Federativă a Braziliei

Jean-Hubert Lebet – Confederaţia Elveţiană

Ulla Väistö – Republica Finlanda

Jadranka Strum Kocjan – Republica Slovenia

Octombrie

Philippe Beke – Regatul Belgiei

Peter Wijninga – noul reprezentant al Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi (UNHCR)

 

În 2011 şi-au încheiat misiunea următoarele persoane şefi de misiune/ambasadori în ţara noastră:

Lee Kwang-Jae – Republica Coreea

Leo d’Aes – Regatul Belgiei

E.S. Branko Neskovic – Bosnia şi Herţegovina

Ayşe Şinirlioğlu – Republica Turcia

Peter Douglas Kennedy – Noua Zeelandă

Levan Metreveli – Georgia

Irmeli Mustonen – Republica Finlanda

Livio Hurzeler – Confederaţia Elveţiană

Debashish Chakravarti – Republica India

Markiyan Kulyk – Ucraina

Spyros Attas – Republica Cipru

Anya van Gool – Regatul Ţărilor de Jos

Liu Zengwen – Republica Populară Chineză

 

  diplomatie, protocol diplomatic