Dificultăți în soluționarea problemei nucleare a Iranului

Dificultăți în soluționarea problemei nucleare a Iranului
sursa foto: crethiplethi.com
sursa foto: crethiplethi.com

Se pare că s-a ajuns la un cvasiacord verbal între Iran si cele șase națiuni prezente la Geneva, cu privire la problema nucleară, ce a cunoscut o anvergură impresionantă pe plan internațional în ultima perioadă.

Având în vedere tensiunile crescânde în rândul statelor dominante la nivel global, cu precădere Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia și China, s-a evidențiat rapid nevoia unor restricții impuse Iranului, stat care a dezvoltat din ce în ce mai mult procesul de îmbogatire a uraniului și de exploatare a resurselor de plutoniu cu scopul creării unor părți pentru arme nucleare sau implicit ale unor arme nucleare de mari capacități. Ca urmare a presiunilor exercitate din exterior, Iranul a hotărât să reducă din activitățile pentru dezvoltarea programului nuclear bazat pe exploatarea de uraniu, în timp ce puterile Occidentale se vor angaja să reducă din sancțiunile impuse, toate acestea urmând să fie negociate în detaliu la Geneva, în zilele ce urmează.

Deși o înțelegere deplină și mulțumitoare pentru ambele părți este practic imposibilă, din atitudinile si reacțiile consumate până acum rezultă că există o șansă bună ca un acord satisfăcător să fie stabilit cât mai curând. În acest sens, Ministrul de Externe și totodată cel mai important negociator iranian, Javad Zarif, este optimist în ceea ce privește discuția ce va avea loc miercuri, la Geneva. Problema este catalogată drept una foarte dificilă de soluționat, din cauza faptului că nici una dintre cele două tabere nu este dispusă să cedeze:  Iranul nu vrea să exporte toate resursele de uraniu și să înceteze procesul de creare a uraniului îmbogățit, iar țările dominante la nivel global sunt cu atât mai puțin deschise către a renunța la sancțiuni și nu în ultimul rând la intervenția în forță.

Este de la sine înțeles că Iranul nu ar fi dispus să renunțe la resursele sale de uraniu si plutoniu, însă oficialii iranieni, printre care nou-alesul președinte Hassan Rouhani și Ministrul de Externe Javad  Zarif, au susținut, în cadrul unor declarații din timpul vizitei la sediul Națiunilor Unite de la New York, că sunt dispuși să limiteze programul îmbogățirii uraniului la doar două uzine, amândouă localizate în Natanz, urmând să suspende activitatea de același tip de la baza subterană din Fordow. În legătură cu această a doua regiune, deosebit de periculoasă în ochii puterilor occidentale, cele șase națiuni au cerut conducerii de la Teheran să înceteze orice activitate și să închidă facilitatea, decizie care ar putea fi acceptată într-un final de iranieni. Iranul este pregătit să reducă producția de îmbogățire a uraniului până la un procentaj de 20%, aceasta din urmă reprezentând marja producției pe care Iranul dorește să o păstreze.  Puterile occidentale sunt reticente atunci când vine vorba de acest procentaj, Statele Unite ale Americii fiind întru totul împotriva inițiativei. Washington-ul respinge și ideea Iranului de a produce în continuare uraniu de o calitatea mai joasă folosit în mod pașnic, conform declarațiilor iraniene, și care este furnizat în același timp și statelor vecine cu care statul condus de Rouhani întreține acorduri comerciale. Astfel, cel mai probabil s-ar crea un precedent, evidențiindu-se un scenariu în care numeroase alte state ar dezvolta aceeași tehnologie și ar incălca rând pe rând  principiile Tratatului de Neproliferare Nucleară.

Așadar, cele șase națiuni prezente la negocieri vor încerca să ajungă la un compromis cu țara condusă de Rouhani, astfel încât fie întregul proces va fi pus sub o atentă supraveghere la nivel internațional și marginalizat din punct de vedere teritorial pentru o mai mare siguranță, fie se va desfășura în așa fel încât să funcționeze doar o centrală nucleară care să ofere energia necesară populației iraniene, întrucât să fie imposibilă o viitoare transformare în mediu de prelucrare a uraniului îmbogățit. În aceeași discuție se vor negocia și detalii privitoare la folosirea noilor tipuri de turbine alimentate de forțe centrifuge, deși Iranul a susținut că activitatea acestora nu a fost încă aprobată. Mai mult de atât, iranienii au declarat că proiectul de construcție al reactorului din regiunea Arak, producător de plutoniu, este în stagnare.

Cu toate acestea, dacă luăm în considerare cerințele Iranului legate de ridicarea embargourilor, atât pentru importul de petrol cât și din punct de vedere al acordurilor financiare există încă numeroase hibe în tratativele purtate. Mai presus de acesta se ridică problema concesiilor făcute de statele vestice cu privire la exportul iranian de părți pentru nave de zbor, aur și elemente petrochimice, acorduri pentru care regimul de la Teheran cere condiții mai blânde.

Odată cu presiunile extraordinare asupra economiei iraniene, exercitate asiduu de către puterile occidentale prin amenințările declarate si prin embargourile impuse, Iranul ar putea fi convins să renunțe întru totul la exploatarea de uraniu și plutoniu pentru a-și dezvolta segmentul de energie nucleară necesară pentru consumul populației, în schimbul unei strategii ce implică importul de combustibil din afara granițelor sale, care ar putea rezulta într-o situație favorabilă atât pentru economia iraniană cât și pentru țările exportatoare de resurse de acest tip.

Leave a Reply

Your email address will not be published.