O expresie foarte des pomenită, dar de cele mai multe ori nedigerată şi neînţeleasă cu adevărat, clamează ideea că „istoria se repetă”. Prezentul material propune surprinderea a câtorva aspecte din cotidianul geopolitic de pe mapamond a unora dintre cele mai importante entităţi statale şi/sau non-statale. Am iniţiat acest demers în vederea evidenţierii lacunelor şi lipsei de substanţă pe palierul de politică externă şi la nivelul politicilor publice interne, rezultate într-o mare măsură din neglijarea principiului enunţat în debutul acestui articol. În prima şi în a doua parte a studiului vom analiza Uniunea Europeană.

În ultimii ani, atât literatura de specialitate, cât şi mijloacele de informare în masă au fost inundate cu tot felul de teorii, supoziţii şi diverse scenarii privind viabilitatea proiectului integraţionist european. În linii mari s-au conturat două tabere antagoniste, respectiv „europtimiştii” şi „euroscepticii”. Din punct de vedere geopolitic, reacţia anemică a UE la ultimele recalibrări ale raporturilor de putere de pe glob, reprezintă un argument care înclină balanţa în favoarea celei de-a doua tabere.

Pentru a face faţă provocărilor interne şi externe, flexibilitatea reprezintă o condiţie sine qua non pentru orice entitate, fie că ne referim la indivizi, grupuri, state sau alianţe de state. Realitatea cotidiană presupune o continuă adaptare. În momentul de faţă UE nu stă nici pe departe foarte bine la acest capitol. De ce insistăm asupra acestui aspect? Răspunsul este că însăşi existenţa UE pe termen mediu şi lung depinde de el.

Bineînţeles că vom fi naivi  şi vom da dovadă de diletantism pur dacă vom afirma că proiectul UE este cheia care urmează să închidă cutia Pandorei în Europa pe termen lung. În paranteză fie spus, este necesară o analiză temeinică a sintagmei „termen lung”. Revenind la principiul circularităţii istorice, menţionăm că, de exemplu, Egiptul Antic a durat mai bine de 3000 de ani, Imperiul Roman peste 1000 de ani, Imperiul Otoman în jur de 500 de ani, Imperiul Ţarist 200 de ani, iar Uniunea Sovietică 70 de ani. Observăm un trend de reducere a „duratei de viaţă” a marilor construcţii geopolitice.

Anticipăm principalul argument împotriva poziţiei susţinute mai sus şi anume faptul că UE ar fi depăşit testul timpului, aflându-se deja la a doua tinereţe. Este o afirmaţie validă, însă trebuie de menţionat că UE încă se mai află în proces de extindere. Altfel spus, este o entitate care se dezvoltă. Aici ne referim, în principal, la partea cantitativă a procesului de integrare europeană, care până la urmă îşi are limitele ei. UE nu poate creşte la infinit. Refacerea unor părţi din sferele de influenţă turcească şi rusă deja apuse se vor ciocni în mod inevitabil cu cele continental-europene. În această ordine de idei, atingerea „apogeului” teritorial al UE corelat cu valul de fricţiuni interne de diversă natură în continuă creştere, reprezintă una dintre provocările cu adevărat cele mai importante pentru existenţa Uniunii.

O altă provocare extrem de importantă pentru UE este asumarea unui rol mai consistent în agrenajul geopolitic mondial. Revenind la modelele istorice consumate, putem concluziona că o construcţie de mari dimensiuni este viabilă atâta timp cât are influenţă şi putere în exterior. În momentul în care rezolvarea problemelor interne consumă cea mai mare parte a energiilor vitale ale respectivei entităţi, stagnarea şi respectiv, în perspectivă, dezintegrarea devin inevitabile. Aşa s-au prăbuşit, pe rând, Imperiul Grec, Imperiul Macedonian, Imperiul Roman, Mongol, Bizantin, Spaniol, Francez, Otoman sau Uniunea Sovietică.

În momentul de faţă Uniunea Europeană este mult prea ocupată cu crearea de mecanisme şi programe birocratice interne, deloc neglijabile, fără să construiască încet, dar sigur, colaborări, acorduri, parteneriate şi alianţe externe, mărindu-şi de această manieră prestigiul şi implicit influenţa.

Enunţând astfel principiile generale de la care pleacă analiza geopolitică a Uniunii Europene, urmează să revenim cu un material ulterior pentru o scanare mai profundă a lor, când vom aduce exemple concrete de probleme şi provocări curente, cât şi de posibile soluţii în vederea rezolvării lor.

  analize, UE, uniunea europeana