Grecia a preluat la 1 ianuarie 2014 preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi va coordona timp de 6 luni activităţile acestei instituţii. După mai mulţi ani în care această ţară a atras atenţia liderilor europeni din cauza problemelor economice interne care au afectat economia întregii Uniunii Europene şi în special zona Euro, guvernul de la Atena doreşte pe parcursul acestei preşedinţii să recâştige încrederea partenerilor europeni, dar şi a încrederii propriilor cetăţeni în Uniunea Europeană având în vedere că tot în această perioadă vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European.

Logo-ul ales de preşedinţia elenă este constituit din simboluri precum: barca cu pânze, marea şi semicercul, simboluri care conţin mesajul:  “Europe is our common quest and journey – united we sail further”. Cu bunăvoinţa Zeilor şi în spiritul puterii maritime de odinioară, Grecia are responsabilitatea de a naviga spre obiectivele comune prin mările tulburate de numeroase probleme interne şi europene.

De la Grecia Antică…

Grecia este moştenitoarea uneia dintre cele mai vechi şi bogate culturi şi civilizaţii în care s-a născut democraţia şi în care primii filosofi şi-au exprimat concepţiile despre lume şi despre organizarea politică.În Grecia Antică îşi are originea teatrul, iar operele lui Eschil, Sofocle şi Euripide rămân capodopere ale literaturii universale.

Zeii Olimpului, cu templele lor şi cu legendele ţesute în jurul lor, îmbogăţesc tabloul unei lumi aparte rămase în conştiinta europeană. Potrivit legendei, numele continentului Europa provine de la fiica unui rege care a fost răpită de Zeus.

Oracolul din Delphi, cel mai vestit centru de „consiliere”  politică al Greciei Antice, simboliza nevoia oamenilor de a se raporta la o putere divină în acţiunile şi deciziile lor privind teme vitale ale existenţei: supravieţuire, pace şi război.

Tradiţia jocurilor olimpice, Olympiakoi Agones, s-a născut în Grecia Antică. În Antichitate, jocurile olimpice constau în competiţii atletice care erau însoţite de procesiuni solemne şi jertfe închinate zeilor. Aceste jocuri aveau şi o dimensiune politică pentru că în timpul desfăşurării lor încetau orice conflicte politice și militare dintre cetățile grecești, instituindu-se așa-zisa „pace olimpică”.

Paradoxal, strălucirea Greciei Antice este umbrită de situaţia politico-economică a Greciei din prezent, iar oracolul din Delphi şi-a perdut funcţia supremă, rămânând un simplu centru de atracţie turistică. Şi, totuşi, măreţia Greciei Antice continuă să se reflecte prin potenţialul turistic pe care îl oferă.

Analistul Robert D. Kaplan consideră că poziţia Greciei este locul în care Occidentul începe şi se termină pentru că Occidentul – ca ideal umanist – a început în Atena. Factorul religios reprezintă baza apropierii Greciei de Rusia, prin urmare, din punct de vedere spiritual, acest spaţiu face parte din două lumi.

Poziţia geografică în extremitatea sudică a continentului este una dintre cauzele care au dus la problemele economice ale acestui stat.  Economia sa fiind bazată pe sectorul serviciilor, în principal pe turism, este o consecinţă a poziţiei geografice care, împreună cu relieful muntos, nu îi permit Greciei să-şi dezvolte o economie bazată pe agricultură sau pe resurse energetice. Pe de altă parte, această poziţie geografică oferă un potenţiat de dezvoltare economică bazat pe resursele marine, pe transportul maritim şi pe surse de energie alternativă, precum cea solară.

Orientarea politică externă a Greciei nu este unidirecţională. Grecia este membră a Uniunii Europene, a aderat la moneda Euro şi împărtăşeste valorile europene, însă a dezvoltat relaţii economice cu China, care a investit în dezvoltarea portului Pireu, şi cu Rusia, care are posibilitatea de a folosi facilităţile navale ale Greciei în condiţiile imposibilităţii folosirii porturilor siriene. Grecia are relaţii politice mai sensibile cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi cu Turcia, ambele candidate la Uniunea Europeană. Aceste relaţii se vor reflecta în procesul de negociere privind aderarea al cărui final este dificil de anticipat.

… la gr2014.eu

Consiliului Uniunii Europene, instituţie care reprezintă guvernele statelor membre şi a cărei componenţa variază în funcţie de ordinea de zi a lucrărilor sale, reflectă caracterul interguvernamental al Uniunii Europene şi reprezintă unul dintre pilonii procesului decizional. Consiliul UE este apărătorul intereselor naţionale în timp ce Parlamentul European oferă legitimitate democratică deciziilor europene.

Preşedinţia Consiliului UE este exercitată, pe rând, de fiecare stat membru al Uniunii Europene pe o perioadă de 6 luni.

Funcţiile preşedinţiei sunt: administrativă, de iniţiativă, de coordonare şi de reprezentare. Astfel, preşedinţia este responsabilă cu stabilirea calendarului şi a ordinii de zi  a reuniunilor şi trebuie să aibă capacitatea de a coordona diferitele priorităţi naţionale. Funcţia de reprezentare se manifestă prin reprezentarea Consiliul ca instituţie pe lângă alte instituţii comunitare şi prin exprimarea poziţiei Uniunii faţă de ţările terţe.

În perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2014, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este exercitată de Republica Elenă, fiind a cincea preşedinţie rotativă pe care o deţine această ţară.

De-a lungul timpului, Grecia s-a remarcat ca fiind susţinătoarea unei integrări europene mai profunde. Începând din 1988 a sprijinit modelul de integrare federal, precum şi dezvoltarea politicilor comune în noi domenii, întărirea instituţiilor supranaţionale şi dezvoltarea unei politici externe şi de securitate comune. Aceste orientări au fost vizibile pe parcursul pecedentelor preşedinţii ale Greciei.

Preşedinţia din 1 iulie – 31 decembrie 1983 s-a remarcat prin progresul obţinut în cadrul negocierilor pentru cea de-a treia rundă de lărgire care a cuprins Spania şi Portugalia.  În aceeaşi perioadă au fost demarate negocierile cu statele din Africa, Caraibe şi Pacific în vederea semnării Convenţiei Lôme III.

În semestrul cuprins între 1 iulie şi 31 decembrie 1988, preşedinţia Elenă a introdus în cadrul reuniunilor desfăşurate chestiuni majore referitoare la rolul Comunităţii şi la procesul de integrare europeană, precum şi iniţiative pentru rolul internaţional al Comunităţii Europene.

Cea de-a treia preşedinţie a Greciei a coincis cu semnarea actelor de aderare ale Austriei, Finlandei şi Suediei. Cu această ocazie, Grecia a promovat posibilitatea extinderii către est şi sud.

În perioada celei de-a patra preşedinţii, 1 ianuarie – 30 iunie 2003, s-a prezentat proiectul Constituţiei Uniunii Europene şi a avut loc ceremonia de semnare a tratatelor de aderare a zece state euroepene. În timpul acestei preşedinţii, Grecia a prioritizat extinderea către Balcanii de Vest, iar în iunie a avut loc Summit-ul UE – Balcanii de Vest şi a fost adoptată Agenda Thessaloniki, document care confirmă perspectiva europeană a statelor din regiunea Balcanilor de Vest.

Grecia exercită pentru a cincea oară preşedinţia Consiliului UE. Pentru această perioadă guvernul de la Atena a formulat o serie de obiective care vizează problemele existente în Europa : şomajul ridicat în rândul tinerilor, scăderea încrederii cetăţenilor în instituţiile şi politicile europene, dar şi problema imigranţilor. Priorităţile Greciei pentru această perioadă abordează de asemenea aprofundarea integrării europene şi definitivarea Uniunii Economice şi Monetare, precum şi extinderea Uniunii Europene.

Preşedinţia elenă îşi propune să creeze o relaţie mai solidă între creşterea economică, crearea de locuri de muncă şi coeziunea socială prin implementarea Pachetului pentru dezvoltare economică şi creare de locuri de muncă, adoptat în iunie 2012, şi a Planului de Investiţii al Comisiei Europene în parteneriat cu Banca Europeană pentru Investiţii. În acest sens, va sprijini Comisia Europeană şi BEI în eforturile de a întări capacitatea Fondului European pentru Investiţii prin creşterea capitalului în vederea stabilirii unei înţelegeri finale în mai 2014 şi va explora toate căile posibile pentru a creşte finanţarea economiei reale, în special pentru IMM-uri. Preşedinţia urmăreşte şi lansarea unui dialog asupra domeniilor specifice care au un potenţial ridicat de dezvoltare şi de creare de locuri de muncă.

Grecia va continua să susţină aprofundarea Uniunii Economice şi Monetare, acesta continuând să reprezinte un obiectiv cheie al preşedinţiilor rotative de mai multă vreme. Pe agenda preşedinţiei este prezentă adăugarea unei dimensiuni sociale Uniunii Economice şi Monetare, aceasta urmând să fie integrată în ciclul semestrial european.

În privinţa migraţiei, preşedinţia elenă se va concentra să sublinieze aspectele pozitive ale gestionării migraţiei în scopul creşterii economice.

Fiind un stat maritim tradiţional care deţine cunoştinţe şi a desfăşurat permanent activităţi ecomomice în domeniul maritim, Grecia privilegiază politica maritimă şi recunoaşte potenţialul şi oportunităţile activităţilor maritime pentru economia europeană. În acest context, Grecia introduce o tematică orizontală prin care doreşte să redefinească şi să relanseze Politica Maritimă a Uniunii Europene în toate aspectele sale având ca obiectiv adoptarea unui document în cadrul Consiliului European din iunie 2014.  Grecia şi Italia au declarat anul 2014 ca fiind Anul Mediteranei având în vedere importanţa mării pentru economia europeană.

La începutul lunii februarie, la Atena, s-a desfăşurat Conferinţa Partenerilor asupra Strategiei UE pentru regiunea Adriatico-Ionică în cadrul căreia s-au reunit diferite asociaţii profesionale, universităţi, institute de cercetare, organizaţii ale societăţii civile şi miniştrii din cele 8 state participante la Iniţiativa pentru Regiunea Adratico-Ionică (Grecia, Italia, Croaţia, Slovenia, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia). Strategia UE pentru regiunea Adriatico-Ionică abordează chestiuni regionale de interes comun menite să contribuie, pe de-o parte, la promovarea prosperităţii economice şi sociale, crearea de locuri de muncă şi, pe de altă parte, la integrarea europeană a Balcanilor de Vest oferind o ocazie de colaborare între statele membre şi statele candidate.

Implementarea acestei strategii este sprijinită de preşedinţia elenă care doreşte, ca stat maritim, să promoveze activităţile economice specifice domeniului maritim.

Prim-ministrul Greciei, Antonis Samaras, a menţionat potenţialul Mării Adriatice ca rută de transport pentru mărfuri şi pentru energie. Pe lângă faptul că se construieşte o conductă pentru transportul gazului din Azerbaidjan către Italia, Marea Adriatică mai conţine rezerve semnificative de energie, ceea ce îi atribuie Greciei un rol important în privinţa diversificării surselor de aprovizionare şi a metodelor de transport.

Probleme interne versus probleme europene

Discursurile publice de la Atena susţinute cu ocazia preluării preşedinţiei ilustrează dorinţa de a demonstra că Grecia se află pe calea revenirii economice şi are capacitatea de a sprijini în continuare aprofundarea integrării europene.

Datele statistice ilustrate în European Economic Forecast Autumn 2013 confirmă o uşoară îmbunătăţire a siuaţiei economice indicând o scădere considerabilă a deficitului public, de la 15,6% în 2009 la 2 % în 2014, o creştere a PIB-ului cu 0,6% în 2014 şi o estimare de 2,9%  în 2015. Datoria publică uriaşă a Greciei de 176% din PIB o situează pe primul loc între ţările Uniunii Europene, iar rata şomajului înregistrează un nivel ridicat fiind estimată la 26% în 2014.

Grecia a depăşit momentul critic asociat cu excluderea din zona Euro şi, eventual, din Uniunea Europeană, ceea ce ar fi constituit o premieră şi ar fi costat mult mai mult din punct de vedere economic şi politic decât preţul care a fost plătit pentru salvarea sa. Acum urmează să treacă testul revenirii economice pentru a putea renunţa la măsurile de austeritate, dar până la trecerea cu succes a testului, Grecia va mai avea nevoie de un al treilea împrumut iar decizia urmează să fie luată în aprilie.

Pe plan european, preşedinţia elenă trebuie să vină cu iniţiative politice care să contribuie la rezolvarea problemelor existente: şomaj ridicat în rândul tinerilor, scăderea încrederii cetăţenilor în instituţiile şi politicile europene, imigraţie, dar şi la aprofundarea integrării europene şi definitivarea Uniunii Economice şi Monetare.

Succesul unui stat aflat la conducerea Consiliului UE este dificil de atins având în vedere că timpul avut la dispoziţie este scurt, impediment compensat de practica unei colaborări cu preşedinţia anterioară şi cu cea viitoare. Colaborarea dintre actuala preşedinţie elenă şi următoarea, ce va aparține Italiei, poate constitui un succes comun având în vedere similitudinile dintre cele două state. De asemenea, marile realizări politice ale Uniunii Europene sunt rezultatul unui proces lung de negocieri care se desfăşoară pe parcursul mai multor preşedinţii, motiv pentru care succesul unei preşedinţii poate fi privit şi din perspectiva capacităţii de a introduce pe agenda Uniunii Europene teme de interes major care să fie preluate de următorii conducători ai Consiliului.

  Consiliul Uniunii Europene, obiective Grecia, presedintia Greciei in Consilul Uniunii Europene, problemele Uniunii Europene, uniunea europeana