Preț de câteva milenii bune, spațiul geografic pe care noi îl numim astăzi „China” a reușit să se izoleze de restul lumii, păstrându-și astfel tradițiile și obiceiurile. Din 1949, comuniștii lui Mao au preluat puterea în stat și profitând de bazele poporului chinez au reușit să o mențină, în ciuda opoziției, mai întâi a Moscovei, care dorea a fi unicul centru al comunismului, apoi a lumii occidentale, anticomuniste. Se pare însă că un alt factor extern amenință astăzi Partidul Comunist Chinez și îi perturbă acea izolare față de restul lumii. Acest factor este globalizarea.

V-ați întrebat vreodată ce interese ar avea China în cadrul crizei din Siria de blochează prin veto rezoluțiile ONU care doresc o rezolvare militară internațională a problemei? Sau de ce China a „strâmbat din nas” când s-a văzut obligată să accepte rezoluția prin care a fost autorizată intervenția militară ONU în Libia împotriva lui Gaddafi?

China, prin tradiție, se opune folosirii forței în relațiile internaționale și consideră că presiunile externe coercitive nu sunt de folos. Cu siguranță însă, liderii de la Beijing au această opinie față de intervențiile externe și pentru că orice schimbare de regim, în special venită în urma unei intervenții din partea statelor occidentale, ar putea crea un precedent al cărei victimă să cadă, într-o bună zi, însuși comuniștii chinezi. Dacă vorbim de schimbări de regim în ultima perioadă atunci ne referim la „Primăvara Arabă”, la Tunisia, Egipt sau Libia. Catalistul acestui eveniment este globalizarea, fenomen care își face simțită din plin prezența în China.

Când pomenim despre Moși Crăciuni uriași care poartă fuste ca ale lui Marilyn Monroe în orașele chinezești, despre mall-uri gigantice sau despre isteria pe care o creează în China prezența unor vedete din sportul mondial, precum Cristiano Ronaldo, David Beckham, Lebron James sau Kobe Bryant, atunci putem lua cu siguranță în considerație că fenomenul de care am discutat este prezent în societatea civilă chinezească. Există riscul ca, pe lângă obiceiuri și vedete occidentale, într-o bună zi globalizarea să aducă odată cu ea și democratizarea care să provoace o revoltă asemănătoare ”Primăverii Arabe”. Unui asemenea eveniment i-ar cădea victimă regimul comunist, lucru dezavuat de liderii de la Beijing. Și cum împotriva globalizării datorită căreia ai ajuns a doua putere economică din lume nu te poți opune, guvernul chinez a trebuit să vină cu soluții pentru a evita un asemenea scenariu negativ. Astfel că anul 2013 a reprezentat o democratizare fără precedent pentru societatea chineză.

Pe parcursul anului care tocmai a trecut, guvernul chinez a produs o serie de modificări legislative, menite să mai relaxeze din restricțiile totalitare ale statului. Astfel că au fost anulate sau modificate legi care erau vechi de câteva decenii, ca o parte a „efortului de a îmbunătăți drepturile omului”.

Drept urmare, a fost modificat sistemul așa-numitelor ”tabere de reeducare” sau ”lao jiao”, care permiteau arestarea persoanelor printr-o simplă decizie politică pentru o durată de patru ani. Acestea erau sursa unor abuzuri multiple, foarte detestate și erau denunțate de organizațiile de apărare a drepturilor omului. Sistemul de reeducare era folosit în special de către autoritățile locale, împotriva contestatarilor, utilizatorilor de Internet care denunță corupția sau celor care pornesc o petiție pentru repararea unui prejudiciu. Conform unui comunicat de presă remis de agenția de stat, taberele de reeducare „nu mai erau necesare ca măsură pentru dezvoltarea sistemului judiciar al țării”.

  China in anul 2013, drepturile omului in China, globalizarea in China, regimul comunist chinez