Atunci când Orientul fierbe…

Atunci când Orientul fierbe…
gaza_2_mediafax_foto_jack_guez_603185375
Sursa: Jack Guez; Mediafax

Un vechi dicton ne spune că istoria se repetă. În ultimele zile, organizaţiile teroriste din Fâşia Gaza (în frunte cu Hamas) au lansat peste 800 de proiectile înspre teritoriile israeliene, însă acţiunile lor nu au rămas fără răspuns, pentru că Israelul a declanşat operaţiunea Pilonul de Apărare.Conform structurilor de intelligence din Israel această operaţiune are 4 obiective: întărirea efectului de descurajare al Israelului în raport cu organizaţiile teroriste din Fâşia Gaza;  anihilarea capacităţii Hamas de a utiliza rachete Fajr-5; lovirea decisivă a structurilor Hamas; minimizarea pierderilor din teritoriul israelian.

În 2005, când Israelul şi-a retras forţele de securitate din Gaza, în ambele tabere au existat numeroase voci care susţineau că acum un acord de pace este posibil. Aceste speranţe s-au năruit în 2006, când Hamas a preluat puterea politică şi a început o puternică campanie de delegitimizare a Israelului. În această perioadă Hamas a urmat exemplul Hezbollah şi a construit o reţea de buncăre în Gaza, a început să folosească strategia scuturilor umane în actele de terorism, infrastructura Dawa a fost extinsă şi arsenalul militar al grupării a fost mărit cu armament din Sudan şi din visteria militară a lui Gaddafi. În această criză deciziile nu sunt simple. Articolul 8 din Carta Hamas sună astfel: Allah este scopul, Profetul este modelul, Coranul este constituţia şi Jihadul este calea. În viziunea organizaţiei, eliberarea Palestinei este o datorie sacră, dictată de Islam, iar calea este deschisă de Jihad. Până aici lucrurile par simple pentru liderii Hamas pentru că ei au motivaţia şi capabilităţile necesare pentru a lupta împotriva Israelului. Însă nu trebuie să uităm că pe lângă această datorie spirituală faţă de Islam, Hamas mai are şi o datorie politică, reală faţă de 1,7 milioane de civili din Gaza. Obiectivul pragmatic al grupării este menţinerea controlului asupra teritoriului, pentru că există numeroase organizaţii care pun sub semnul întrebării capacitatea sa de a lupta pentru Palestina şi de a conduce Fâşia Gaza (un exemplu elocvent este Frontul Islamic Palestinian, o organizaţie mai radicală în viziuni şi care tinde să se apropie din ce în ce mai mult de Teheran). 

Nici Israelul nu are în faţă o problemă uşoară, pentru că dintre toate obiectivele pe care le-am prezentat mai sus, israelienii se axează pe distrugerea capabilităţilor Hamas de a utiliza rachete cu raza lungă, capabile să lovească adânc în teritoriile sale, în schimb Hamas doreşte exact opusul şi anume să-şi păstreze rachetele Fajr-5 tocmai pentru a câştiga o pârghie în plus în relaţiile viitoare cu Israelul. Dacă această situaţie va continua atunci o intervenţie terestră în Gaza este probabilă, însă preţul plătit de geopolitica regiunii va fi teribil pentru că în ecuaţie mai sunt şi alte variabile: Hezbollah, Egipt, Iran şi implicit SUA.

Există oare cale de mijloc? Ban Ki Moon a anunţat că va merge în Fâşia Gaza, însă el nu se află în poziţia necesară să stabilească o cale de mijloc. Dacă privim cu pragmatism spre această criză trei lucruri ne atrag atenţia. În primul rând, nici Hamas şi nici Israelul nu se află în poziţia de a se distruge total prin mijloace convenţionale, iar o intervenţie militară va aduce şi mai multă instabilitate în regiune. În al doilea rând, beneficiul de a exista trebuie să depăşească dorinţa de a ucide şi numai în acel moment un acord de pace va fi posibil. În ultimul rând, această criză se poate transforma într-o oportunitate strategică pentru SUA, în sensul în care prin implicarea directă în aplanarea conflictului SUA va câştiga plusul de legitimitate necesar în lumea Islamului.

Leave a Reply

Your email address will not be published.