Apusul impunităţii? Procesul generalului Pervez Musharaff

Apusul impunităţii?  Procesul generalului Pervez Musharaff
Sursa: U.S. Navy Photo by Photographers Mate 2nd Class (AW/SW) Timothy Smith
Sursa: U.S. Navy Photo by Photographers Mate 2nd Class (AW/SW) Timothy Smith

Niciodată cu adevărat stabilă, politica din Asia de Sud se regăseşte în aceste zile împresurată de chestiuni judiciare şi revolte de stradă.

În India, campania anti-corupţie începută în 2011 de către mişcarea activistului Anna Hazare primeşte noi şi noi impulsuri pe măsură ce alegerile generale din 2014 se apropie, iar candidaţii favoriţi, Rahul Ghandi şi Narendra Modi, caută fiecare să obţină puncte contra celuilalt.

În Bangladesh, arestarea mai multor lideri ai opoziţiei şi redeschiderea proceselor legate de crimele aferente rupturii de Pakistan, în 1971, denotă traume niciodată rezolvate, răni nici acum cicatrizate.

Însă, poate cu relevanţa cea mai mare pentru comunitatea internaţională şi atenţia occidentală rămâne punerea sub acuzare a fostului şef de stat, generalul Pervez Musharaff. În vârstă de 70 de ani, Musharaff s-a întors din Arabia Saudită pe 24 martie 2013 pentru a candida la scrutinul din 11 mai.

Departe de a-şi converti capitalul de încredere latent în voturi, Musharaff a fost arestat şi supus unui şir de procese judiciare legate de perioada cât s-a aflat la putere. Semnificaţia nu este deloc neglijabilă pentru o naţiune în care instituţiile moderne aşezate peste o lume încă tribal-religioasă au generat alternanţe violente între guverne civile corupte şi pretorianismul armatei.

Pentru prima oară de la obţinerea independenţei în 1947, un dictator militar se află nu la rostra puterii, ci în boxa acuzaţiilor.

Cel puţin trei capete de acuzare compun dosarul Musharaff:

– uciderea liderului tribal Nawab Akbar Bugti în Balochistan în 2006;

– atacul trupelor de securitate pakistaneze împotriva militanţilor adăpostiţi în moscheea Babri Mashid în iulie 2007;

–  încercarea de amestec în justiţie prin forţarea unor judecători să demisioneze;

– posibila implicare în uciderea fostului prim-ministru, doamna Benazir Bhutto

şi, mai presus de toate: înaltă trădare în temeiul articolului 6 din Constituţia din 1973.

Dacă va fi găsit vinovat, inculpatul este pasibil de pedeapsa capitală sau închisoare pe viaţă.

În orice caz, nimeni nu se aşteaptă ca audierile să meargă fără surprize, mai ales că există teama ca dosarul să creeze o veritabilă reacţie de domino în care să fie atraşi numeroşi secunzi ai regimului, inclusiv proaspătul ex-şef al forţelor armate, generalul Asfaq Kayani, secundul preşedintelui Musharaff.

Respectat în Occident pentru profesionalismul său, Kayani este suspectat de a fi fost complicele acţiunii de forţare a demisiei judecătorului Iftikhar Mohammad Chaudhry– acesta din urmă fiind unul dintre cei mai respectaţi jurişti ai ţării şi vocali dizidenţi ai dictaturii militare.

În ceea ce-l priveşte pe Kayani, asupra sa nu au planat până acum temerile unor ambiţii politice, dar junta militară actuală şi trecută a Pakistanului nu se reduce la numele său.

Actualul sef al forţelor armate, generalul Raheel Shariff, 57 de ani (fără legătură cu premierul) a orbitat tot în umbra fostului presedinte. Frate al unui alt ofiţer care a murit în conflictul cu India din 1971, R. Shariff, asemeni predecesorului său nu a manifestat ambiţii politice. Numirea lui este însă excepţională, el fiind avansat peste alţi ofiţeri superiori în grad, acţiune cu consecinţe încă devreme de anticipat.

Venirea la putere a guvernului Nawaz Shariff în urma alegerilor din 11 mai nu pare a fi tocit puterea corpului ofiţeresc. Numărul crescut de schimburi de foc de la graniţa indo-pakistaneză denotă că factorul civil încă nu prevalează asupra celui militar. 

Mai mult decât atât, pentru poporul de jos, mai ales pentru clasele urbanizate, spectacolul puterii nu este menit să îi aducă bile albe actualului executiv. Epoca militară este amintită cu nostalgie ca una a investiţiilor, comparativ cu prezentul, spune Syed Meer, antreprenor din Karachi pentru Deutsche Welle.

Dacă nu va rezolva „jungla problemelor economice,” după cum însuşi premierul Shariff se exprima, chestiunile etico-juridice vor rămâne fără impact. Unei rate de creştere anuale de circa 6% în anii antecriză, aceasta s-a redus la 3,5% în 2012-2013, rupia pakistaneză se devalorizează la un procent de circa 2,5% lunar, iar penele acute de electricitate demonstrează că modernitatea doar mimează adâncimea în Pakistan, conchide Rashid Ahmed, cunoscut jurnalist pakistanez. Raza Bokhari, purtătorul de cuvânt al lui Musharaff chiar invocă un rechizitoriu de faţadă pentru a depărta atenţia de la adevăratele neajunsuri ale ţării.

Crepusculul stabilităţii actuale va hotărî dacă nopţii generalilor îi vor urma zorii unei noi perioade de armonie instituţională sau nu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.