În prima parte a acestui articol am prezentat un scurt istoric al contextului în care noțiunea de Djihad și-a făcut apariția. În cea de-a II-a parte, am vorbit pe scurt despre evoluția de-a lungul secolelor pentru ca în a treia, și ultima parte, să mă concentrez pe modul în care apariția și evoluția Djihad-ului influențează comportamentul grupărilor radical islamiste din zilele noastre.

Putem observa cum în perioada modernă aproape orice fanatic cu un turban pe cap și un Kalashnikov în mână declară djihadul armat. Avem astfel atât de multe djihad-uri armate, încât nici nu mai știm exact câte sunt. Valuri successive de astfel de oameni și de grupări au dus la situația în care terminologia de Djihad să fi fost extinsă atât de mult, încât acum acoperă practic orice domeniu: politic, militar, religios, economic și social (ex. lupta de clasă). Bineînțeles că s-a ajuns la o astfel de situație prin încălcări repetate ale noțiunii de “djihad”.

Iar acum să luăm un caz concret, anume cel al Statului Islamic și să vedem punctual în ce mod acțiunile acestei grupări încalcă până și cele mai elementare atribute ale noțiunii de “djihad” și conditii de purtare a acestuia:

• Statul Islamic încearcă să-și creeze un stat propriu într-un spațiu în care acest lucru pur și și simplu nu este posibil. Ba mai mult decât atât, ISIS s-a auto-proclamat promotoarea unui “Imperiu Islamic Global” – nimic mai mult decât o fantezie –. Ori Profetul Muhammad a fost destul de clar în privința condițiilor în care djihadul poate fi utilizat, specificând faptul că acest proces trebuie să aibă loc într-un spațiu în care realitatea de pe teren o permite;

• ISIS se extinde exclusiv pe cale armată, ignorând cu desăvârșire orice altă formă a djihadului și orice altă modalitate de promovare a lui. Ori un musulman adevărat mai întâi ar trebui să utilizeze celelalte forme ale djihadului și, doar în ultimă instanţă, să utilizeze războiul. Un musulman care nu și-a însușit mai întâi valori morale superioare prin intermediul Djihadului purtat cu inima nu poate ulterior să pretindă purtarea unei alte forme a Djihad-ului, nu într-un mod legitim şi autentic. ISIS nu are niciun set de valori morale, fiind exclusiv o grupare criminală, altfel nu ar extermina civili neînarmaţi și nu ar distruge orașe antice doar pentru a retinde atenţie din partea Vestului;

• ISIS înțelege să facă « alianțe » cu populațiile locale prin menținerea acestora sub amenințarea exterminării, desfiinţând practic ideea de alianță, văzută ca relaţie din care ambele părți ar trebui să aibă un avantaj. Acest mod de operare putem spune că încalcă conceptul de Djihad Major și pe cel a purtării lui prin puterea cuvântului. Ori Profetul Muhammad și-a extins teritoriul, consolidându-şi autoritatea, nu doar prin cucerire militară, ci și prin intermediul alianțelor politice;

• Cel puțin la nivel declarativ, scopul primordial al djihadului este răspândirea religiei islamice și/sau combaterea păcătoșilor din interiorul Islamului. Ori acțiunile ISIS nu au ca scop răspândirea islamului, ci doar exploatarea, prin orice mijloace a unui teritoriu cât mai mare. Asta face ca pretenția lor de a purta Djihad să fie de fapt o minciună;

• ISIS nu este tolerantă față de nimeni întrucât preferă să mențină controlul asupra teritoriului ocupat prin frică. Ori Profetul Muhammad a fost tolerant cu populațiile de alte religii, atâta timp cât acestea îi acceptau autoritatea.

Deși pe Internet sunt multe articole publicate care încearcă să explice latura ideologică a ISIS, eu voi fi simplifica lucrurile afirmând că o astfel de grupare – la fel ca și al-Qaida – nu are la bază nicio ideologie. Are un set de obiective, hai să le spunem politico-militare, şi un set de mijloace care, pe fond, se reduc la crimă, a oricui, oricând, oriunde. Un astfel de comportament desfiinţează ideea de Djihad, plasând-o în categoria crimelor patologice.

În prima parte am enumerat și o serie de întrebări pe care le-am considerat relevante temei de față și realității zilelor noastre:

1. Este islamismul radical o problemă contemporană?

Răspuns: Cu siguranță că da. Islamismul radical exacerbează radicalismul, desfiinţând islamismul. În zilele noastre grupările radical islamiste se autoproclamă « grupări djihadiste » și utilizează terorismul. Terorismul nu era utilizat în trecut de statele islamice pentru că aveau alte instrumente, mult mai eficiente, cu care să-și atingă obiectivele: armata, instrumente economice, spionii, administrația și alianțele politice.

2. Pot fi justificate acțiunile grupărilor radical islamiste prin intermediul noțiunii de “djihad”?

Răspuns: Clar nu. Chiar dacă aşa-zişii djihadiști invocă pasaje din Coran și numele Profetului pentru a-și justifica acțiunile, în realitate nici una, nici alta nu au nicio legatură cu acțiunile lor.

3. Este Islamul o religie care promovează pacea? Sau promovează și războiul atunci când pacea nu dă rezultate?

Răspuns: În principiu nu pot da un răspuns complet doar prin prisma noțiunii de “djihad”. Pot afirma totuși că pacea şi toleranţa religioasă erau prioritare în raport cu războiului. Și chiar și războiul era utilizat doar respectând niste condiții foarte clare, pe care le-am prezentat în partea a II-a și care în zilele noastre nu mai sunt respectate.

Astfel că singurul răspuns – previzibil de altfel – pe care apariția și evoluția noțiunii de “Djihad” îl oferă cu privire la islamismul radical este faptul că grupările de tipul ISIS încearcă să îl copieze pe Profetul Muhammad și pe diverșii califi din trecut. Încearcă să le copieze gândirea, obiectivele și o parte a modului de operare, dar doar aspectele de ordin militar, pe care ulterior la radicalizează după bunul plac. Este adevărat totuși și faptul că radicalizarea după bunul plac a noțiunii de “Djihad” se face după exemplul diferitelor facțiuni musulmane din trecut și care, de asemenea, au modificat sensul noțiunii de Djihad. Exemplul Otomanilor este probabil cel mai bun. Problemele majore ale grupărilor radicale de astăzi sunt condițiile geopolitice diferite și lipsa lor de educație, care se traduce printr-o inabilitate de a accepta și de a se adapta realității regionale.

Citește și:

Apariția și evoluția noțiunii de “Djihad” oferă răspunsuri cu privire la islamismul radical – partea I

Apariția și evoluția noțiunii de “Djihad” oferă răspunsuri cu privire la islamismul radical – partea a II-a