În 2011, statele din Golf sperau la o calmare  rapidă a spiritelor în Siria, dar aceste aspirații nu s-au materializat și politicile față de Siria au devenit mai diverse și  individualizate.

La conferința Donatorilor pentru Siria organizată de Națiunile Unite  în Kuweit în ianuarie 2013 s-au prefigurat intenții, materializate ulterior în angajamente de ajutor  umanitar de peste  $1,5 miliarde, din care doar Kuweit, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită se angajau la $300 milioane,  iar alte 77 organizații caritabile locale, regionale și internaționale, precum și donatori privați se angajau la  $182 milioane.

Prințul Moștenitor din Abu Dhabi, Șeicul Mohammed bin Zayed Al-Nahyan, anunța o săptămână mai târziu că EAU vor da direct ajutorul poporului sirian (fără a menționa suma) și nu prin intermediul Națiunilor Unite.

Începând cu 2011, EAU au acționat în diverse feluri pentru a ușura soarta poporului sirian: 243 000 sirieni aparținând diverselor culte religioase au primit rezidență, peste 17 000 de elevi și studenți învață în instituții de învățământ din EAU și  peste 6000 de oameni de afaceri și-au deschis afaceri în EAU.

Un ajutor umanitar de peste $1,1 miliarde a fost acordat poporului sirian: $167 milioane pentru alimente, $155 milioane ca ajutor pentru diverse sectoare de activitate economică, $88 milioane pentru asigurarea de adăposturi, $78 milioane pentru asistență medicală, $64 milioane   pentru coordonare și suport, $23 milioane pentru apă și servicii sanitare, $4 milioane pentru educație, iar $38 milioane către Programul pentru Hrană al UNICEF începând cu ianuarie 2014.  $420 milioane au fost folosiți pentru a combate Daesh și grupările extremiste.  $6 milioane au mers către OCHA și UNHCR pentru taberele de refugiați și $2 milioane către IRC pentru refugiații sirieni din nordul Irakului.

În septembrie 2015, ajutorul umanitar din partea Semilunii Roșii din EAU și a Fundației Khalifa bin Zayed Al Nahyan a ajuns la 1 milion de refugiați din Kurdistanul irakian provenind din Siria și Irak, atât din taberele de refugiați, cât și adăposturile temporare cum ar fi școli, moschei și biserici.

În martie 2013 s-a deschis tabăra de refugiați Mrajib Al Fhood din Iordania pentru peste 6 000 refugiați sirieni, cu capacitate totală de 10 000. Guvernul EAU a colaborat cu guvernele Marii Britanii și Norvegiei pentru a asigura educație copiilor din tabără și a cheltuit $53,5 milioane pentru a asigura funcționarea taberei. EAU au finanțat și spitalul de campanie Al Mafraq la 80 km nord de Amman aproape de granița cu Siria, proiect comun EAU-Iordania, cu 12 secții, sală de operații și personal format de 56 de oameni, specialiști și administrativ. În august 2015 spitalul avea înregistrate aproape 483 000 cazuri medicale rezolvate.

De la începutul conflictului din Siria, Semiluna Roșie din EAU a furnizat ajutor în valoare de $602,4 milioane tuturor refugiaților sirieni din țările învecinate Siriei.

În septembrie 2013, EAU și Germania au înființat Syria Recovery Trust Fund al cărui scop era sprijinul pentru reconstrucția Siriei și la care EAU au contribuit cu $15 milioane,  iar în 2015, EAU și Germania, împreună cu  alte 27 de state, au înființat grupul de lucru Stabilisation of the Global Coalition to Counter Daesh, o coaliție internațională de lupă împotriva pericolului ISIS, din care face parte și România ( Germania și EAU fondatori, Austria, Arabia Saudită, Canada, Cehia,  Coreea, Danemarca, Egipt, Franța, Grecia, Islanda,  Iordania, Irak, Italia, Japonia, Kuweit, Olanda, ONU, Letonia, Luxemburg, Maroc, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, România, Somalia, Spania, SUA, Suedia, Turcia, UE).

In februarie 2013, OpenDemocracy.net  a publicat un material despre poziționarea statelor din Golf față de conflictul din Siria în care autorul, Kristian Coates Ulrichse, menționa că dificultatea identificării fluxurilor de luptători și a finanțărilor este dată de opacitatea, lipsa de transparență și absența unei monitorizări a ajutoarelor furnizate de statele din Golf. Astfel de opinii dovedesc că interpretarea se face în paradigmă occidentală, iar autorii nu sunt destul de familiarizați cu modul în care lumea arabă acordă ajutor și își ajută confrații.

Un  articol scris de Louise Redver și publicat de IRIN –Humanitarian News and Analysis, în martie 2014, sugerează o înțelegere a modului diferit  în care lumea arabă face  acte de caritate, citând-o pe Maysa Jalbout, cercetător la Centrul pentru Educație Universală al Brookings Institution și fostă directoare a Fundației umanitare Regina Rania din Iordania. Autoarea  articolului confirmă că  steagul EAU flutură la intrarea în tabăra de refugiați Mrajeeb Al Fhood  de la 80 km nord de Amman (Iordania), tabără care a costat $10 milioane, care este gestionată de Semiluna Roșie din EAU și care adăpostește câteva mii de refugiați sirieni. Iordania era la acea dată adăpost pentru peste 600 000 de refugiați sirieni și cel mai semnificativ beneficiar al ajutorului EAU începând din 2012. Autoarea articolului amintește și că ajutorul umanitar al EAU a fost vizibil și în țări ca Azerbaijan, Bangladesh, Bosnia și Herțegovina, și Sudan, precum și în Filipine ca urmare a dezastrelor taifunului Haiyan din 2013.  În aprilie 2014,  Șeica Sheikha Jawaher Bint Mohammed Al Qasimi, soția conducătorului Emiratului Sharjah [1] și Vice-Președinte al Consiliului EAU pe Probleme de Familie a fost numită Eminent Advocate al Agenției Națiunilor Unite pentru refugiați (UNHCR). EAU și-au fixat ca țintă  alocarea a  0,7% din PIB acordării de asistență și ajutor umanitar, țintă fixată în 1970 de OECD.

Articolul  publicat de IRIN – Humanitarian News and Analysis  menționează opinia formulată de  Maysa Jalbout, cercetător la Centrul pentru Educație Universală al Brookings Institution și fostă directoare a Fundației umanitare Regina Rania din Iordania, cu privire la modul diferit de cel  occidental în care lumea arabă face  acte de caritate, considerat a fi făcute dintr-o motivație intrinsecă, mai discret, fără vanitate și fără mediatizare excesivă : “Suntem departe de a înțelege cu adevărat modalitățile prin care lumea arabă  și mai ales țările din Golf, fac actele de caritate. Donatorii sunt motivați de multe motive, fie religioase, fie personale, fie filantropice….” 

Observatorii internaționali se exprimă uneori în formulări critice în legătură așa-zisa lipsă de transparență a politicilor donatorilor, speculând că pot conduce la lipsă de sustenabilitate sau eficiență, sau cu faptul că țări ca EAU nu au definit clar prin politicile Ministerului Cooperării Internaționale , înființat în  2013, ce fel de donator se dorește, iar politica sa de acordare de ajutor este încă în curs de elaborare.

Ceea ce este evident  este prezența instituțiilor din Golf  peste tot în lume unde sunt probleme umanitare , prin parteneriate regionale și internaționale. Sumele plasează deja EAU printre primii 20 donatori internaționali, printr-o multitudine de  instituții, coordonate de Ministerul Cooperării Internaționale – MICAD, peste 40 de entități private și publice din EAU, cum ar fi  Abu Dhabi Fund for Developpment, Semiluna Roșie a EAU,  Fundația  Khalifa Bin Zayed Al Nahyan, Abu Dhabi Future Energy Company, Dubai Cares, Fundația Al Maktoum, Sharjah Charity Association și Fundația Noor Dubai furnizează jumătate din totalul  volumului de ajutor extern.  În plus, EAU asigură logistică agențiilor Națiunilor Unite și altor entități umanitare internaționale pe gratis și asigură expediții internaționale către zonele afectate de dezastre în termen de 48 de ore.

Faptul că EAU a fost încă din 2011 printre statele care au acordat ajutor umanitar Siriei este confirmat de un material publicat de Carnegie Endowment for International Peace în iunie 2014. Autorul, Frederic Werey, spune că EAU au cheltuit pentru refugiații sirieni din Iordania $206 milioane în 2011 și $263 milioane în 2012, precum și alte sume a căror cifră exactă nu era cunoscută pentru refugiații din Liban. În mai 2013, ziarul libanez The Daily Star publicase un articol în care ajutorul  furnizat de Semiluna Roșie din EAU refugiaților sirieni din Liban din orașele Koura, Qalamoun și Kefraya era prezentat în detaliu.

Concomitent, EAU acționau pentru anihilarea facțiunilor  teroriste și extremiste care instigă la violență și război în regiune, lucru de altfel declarat cu orice ocazie de către oficialii EAU până în prezent. Mai mult la cea de-a treia Conferință a Donatorilor pentru Siria organizată de Națiunile Unite  în Kuweit în martie 2015, reprezentantul Turciei, țara care a primit cel mai mare număr de refugiați sirieni, aproape 2 milioane, a cerut nu doar ajutor pentru refugiați, ci și înlăturarea cauzei.

Kuweit s-a opus  ajutorului armat pentru rebelii sirieni, s-au făcut speculații privind legăturile tradiționale tribale dintre Kuweit și facțiunile radicale din opoziția siriană, dar Kuweit a găzduit conferințe pentru potențialii donatori în scopuri umanitare și, deși, cifrele exacte ale ajutoarelor acordate de Kuweit nu sunt cunoscute exact, se știe că a acționat, de asemenea,  cu scopuri umanitare. Conform declarațiilor Diwan-ului kuweitian, la prima Conferință a Donatorilor pentru Siria în ianuarie 2013, Kuweit a promis o donație de $300 milioane refugiaților,  iar la a doua  Conferință a Donatorilor pentru Siria, în ianuarie 2014, $500 milioane în timp ce Qatar s-a angajat la donație de $60 milioane.

In ianuarie  2014, ediția  34 a MUSA’ADAT, buletinul informativ al Ministerului Cooperării Internaționale din EAU publica detalii privind ajutorul internațional furnizat de EAU. Organizațiile donatoare din EAU au dat pe perioada crizei siriene suma de $77 milioane (284.4 milioane dirhami) în perioada  2012 – 18 decembrie 2013 când s-a publicat raportul detaliat privind cheltuielile. Distribuția ajutorului a fost următoarea: adăposturi, logistică, servicii de coordonare și sprijin,  sănătate, alimentație. Sectoarele non-alimentare au primit 117 milioane dirhami,  120,4 milioane dirhami în alimentație, 4,7 milioane dirhami în coordonare și suport, 2,6 milioane  dirhami în sănătate. Ajutoarele furnizate au fost personalizate în funcție de nevoi. Astfel, EAU a trimis vaccinuri contra poliomielitei, materiale specifice  supraviețuirii pe timp de iarnă, și materiale necesare refugiaților și strămutaților. Se estimează 2,3 milioane sirieni refugiați în țările vecine, 6,5 milioane strămutați și în total 9,3 milioane au nevoie de ajutor umanitar.

În decembrie 2013, agenția de presă emirateză WAM  informa că s-a reușit strângerea sumei de $32,4 milioane (120 milioane dirhami) ca urmare a campaniei umanitare  “Suntem cu sufletul alături de Siria “, lansată de Președintele EAU,  Șeicul Khalifa bin Zayed Al Nahyan, și sponsorizată de Semiluna Roșie din EAU și autoritatea de mass media a EAU, National Media Council pentru alinarea condițiilor grele de viață ale refugiaților sirieni din tabere.  Al Ittihad informa că EAU au donat 600 de caravane refugiaților sirieni din tabăra  Za’atari de care au beneficiat 3900 de familii, în valoare de $1,8 milioane (6,7 milioane dirhami). De asemenea, se menționa că în 2012  Semiluna Roșie din EAU asigurase $11,47 milioane (42,487 milioane dirhami) sub formă de ajutor  în spitalele de campanie din Iordania,  precum și ambulanțe și adăposturi pentru refugiați.

Atitudinea țărilor din Golf față de conflictul din Siria și față de refugiați trebuie înțelese în paradigma arabă, nu raportat la judecățile de valoare și mentalitatea occidentală, iar opiniile trebuie exprimate numai după o informare prealabilă privind date și fapte:

• Guvernele din Golf nu au tendința de a încuraja cetățenii să își părăsească teritoriile, ci mai degrabă să rămână și să lupte pentru supraviețuire. Globalizarea nu le-a alterat  sentimentul de identitate națională și legăturile cu țara, tradițiile și familiile.
• Modul în care țările din Golf dau cadouri și ajută este foarte discret,  rafinat, și personalizat în funcție de nevoile reale. Țările din Golf nu se laudă, nu se justifică și ajută din proprie inițiativă, din solidaritate și empatie.
• Țările din Golf sunt țări prospere, bine securizate, care fac eforturi pentru stoparea conflictelor care le afectează stabilitatea și prosperitatea. Sunt conștiente de potențialul uriaș pe care îl are lumea arabă, inclusiv din punct de vedere al resursei umane, și fac eforturi ca țările arabe să își dobândească locul pe care îl merită  pe scena geopolitică internațională.
• Țările din Golf, țări tinere, cu doar 40-50 de ani de la înființarea ca state independente,  sunt obișnuite să primească expați și nu migranți. Nu au istorie și tradiție în migrație, ci doar în primirea de expați specializați, și asta în condiții legale de muncă bine definite. Prezența într-o țară din Golf se justifică fie prin motive de turism, fie de piața muncii, iar a lucra într-o țară din Golf  nu este chiar ușor, se impun cerințe de specializare și profesionalism care să contribuie la menținerea economiilor respective la cele mai înalte standarde. Situația economică a Europei, istoria sa și motivațiile sale în a accepta  migranți nu sunt comparabile cu cele ale țărilor din Golf.

O simplă trecere în revistă a mass mediei din Orientul Mijlociu ajută deci la crearea unei imagini mai clare și evită preluarea de stereotipuri, de idei propagandistice și exprimarea de opinii neinformate privind atitudinea țărilor din Golf față de refugiații din Orientul Mijlociu.

[1] N.R. Șeicul Al Qasimi, conducătorul Emiratului Sharjah , a fost prezent în 2011 la Festivalul de Teatru de la Sibiu cu 2 piese de teatru

  ajutoare, donatori, emiratele arabe unite, refugiati sirieni, siria, statele din golf