La sfârşitul anului 2008, în Somalia a început o serie de confruntări violente între grupările Harakat al-Shabaab al-Mujahideen (Mişcarea Tineretului Războinic), organizaţie islamică fundamentalistă, bănuită a avea legături cu al-Qaeda, care luptă pentru pentru îndepărtarea Guvernului Federal de Tranziţie al Somaliei (TFG) şi Ahlu Sunna wal Jama’a (Adepţii Tradiţiilor şi Consensului (n.r. ale Profetului Mohamed)), formată din islamişti moderaţi, adepţi ai Sunismului şi Sufismului, care, în anul 2010, avea să încheie un acord de cooperare cu TFG.

Acest conflict a produs pierderi importante pentru al-Shabaab, atât în ceea ce priveşte controlul unor puncte strategice, cât şi în susţinerea primită din partea populaţiei somaleze. Înfiinţată în anul 2004 şi adeptă a ultraconservatorismului de tip Wahabbit, al-Shabaab s-a bucurat de simpatie în rândul localnicilor, ca urmare a acţiunilor îndreptate împotriva armatei etiopiene, care, în 2006, invadase Somalia, pentru a susţine TFG în lupta contra Uniunii Curţilor Islamice (UCI). Etiopia este considerată un duşman tradiţional al Somaliei, ceea ce a făcut ca intervenţia să fie considerată un act de agresiune de către oamenii de rând. În haosul creat de război, al-Shabaab a reuşit să instaureze un anumit nivel de ordine, creându-şi, astfel, o imagine de factor stabilizator.

Însă, în anul 2009, conflictul s-a încheiat, odată cu alegerea conducătorului UCI, Sheikh Sharif Ahmed, drept noul preşedinte al TFG, iar trupele etiopiene s-au retras. Acum, al-Shabaab avea de înfruntat un nou adversar, pe care îl provocase prin intermediul acţiunilor întreprinse, cu precădere, în ultimul an. La începutul lui Decembrie 2008, membri şi adepţi ai săi profanaseră mormintele unor clerici Sufi, în oraşul Kimaayo, situat în sudul Somaliei, ceea ce a stârnit mânia Ahlu Sunna wal Jama’a (ASWJ), ai cărei lideri au condamnat public gestul. Mai mult, la sfârşitul aceleeaşi luni, a declarat război al-Shabaab şi a atacat  cu succes mai multe oraşe aflate sub controlul acesteia.

Până la jumătatea anului 2008, ASWJ s-a implicat foarte puţin în politica somaleză, activitatea sa constând, în principal, din acţiuni religioase derulate în comunităţile Sufi. Scopurile sale declarate constau în unificarea acestor comunităţi şi în delegitimarea radicalilor, din rândul cărora al-Shabaab   s-a remarcat ca fiind cea mai puternic militarizată. Atingerea acestor obiective era urmărită pe cale paşnică. Însă, la jumătatea lui 2008, al-Shabaab, care începuse să îşi dezvăluie tot mai mult viziunea ultraconservatoare, a început să ucidă adepţi ai Sufismului, care reprezintă o parte importantă a populaţiei somaleze. Punctul culminant al agresiunilor îndreptate către comunitatea Sufi a constat în profanarea mormintelor, derulată la sfârşitul aceluiaşi an.

Conflictul armat început a produs consecinţe nefaste şi, probabil, neaşteptate pentru al-Shabaab. Baza de susţinere a ASWJ, deşi mai mare, este mai slab pregătită. Mulţi dintre luptătorii al-Shabaab au fost pregătiţi de către combatanţi instruiţi în Afghanistan. În plus, posibilele legături cu al-Qaeda, pe care se pare că a încetat să le nege, îi pot oferi acces la finanţare şi logistică de valoare în acest tip de război. Pregătirea luptătorilor ASWJ este inferioară, aceştia provenind din miliţii de clan, care nu au avut parte de instruire militară.

Cu toate acestea, în luptele de la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009, trupele ASWJ au reuşit să cucerească oraşele Guraceel şi Dusa Marreb, blocând, astfel, o importantă arteră de legătură pe culoarul Nord-Sud. Deşi numărul luptătorilor al-Shabaab a fost de aproape trei ori mai mare (500 faţă de 140) iar armamentul folosit de ambele tabere a fost, în mare parte, acelaşi, ASWJ a avut două atuuri care, în final, s-au dovedit a fi decisive: utilizarea de transportatoare blindate de trupe, achiziţionate de la armata somaleză, înainte de dizolvarea acesteia, şi adoptarea unei tactici militare care a presupus atacarea din trei direcţii. În conturarea acesteia se pare că a jucat un rol implicarea unor foşti ofiţeri somalezi în instruirea şi consilierea trupelor. Succesul înregistrat a arătat că ASWJ poate fi un adversar redutabil pentru temuta al-Shabaab.

Un alt element ameninţător pentru gruparea radicală este reprezentat de orientarea moderată a ASWJ, atrăgătoare pentru acea parte a populaţiei nemulţumită de interdicţiile impuse de al-Shabaab. Baza de susţinere a acesteia s-a erodat considerabil ca urmare a reducerii libertăţilor, în special a celor de manifestare religioasă; a uciderii liderilor locali care i s-au opus; a încercărilor de eradicare a naţionalismului somalez; a interzicerii a manifestărilor muzicale, a consumului de tutun şi qat (o plantă cu efect halucinogen, foarte populară în Somalia).

Obervând forţa ASWJ, guvernul de tranziţie a încheiat o înţelegere cu aceasta, oferindu-i controlul unor fotolii ministeriale, posturi diplomatice şi poziţii de conducere în aparatul de securitate, în schimbul susţinerii.

Kenya, care a început o incursiune militară în Somalia în luna Octombrie a acestui an, a apelat, de asemenea, la susţinerea sa, precum şi a altor grupări opuse al-Shabaab. În consecinţă, trupele kenyene, constând în 4000 de militari, beneficiază de sprijinul a aproximativ 2000 de luptători ai ASWJ. Aceasta, împreună cu o altă miliţie, Frontul Ras Kambooni, au criticat public condamnarea, de către preşedintele TFG, Sheikh Sharif Ahmed, la data de 24 octombrie, a intervenţiei Kenyei şi au organizat acţiuni de stradă în semn de protest.

O grupare moderată este un actor binevenit într-un conflict pentru care, în prezent, nu se întrezăreşte un final. Forţa sa armată şi susţinerea din partea populaţiei pot acţiona în vederea reducerii influenţei şi poate, chiar, a neutralizării al-Shabaab. Cu toate acestea, rolul său nu trebuie supraestimat, la fel cum al-Shabaab nu trebuie subestimată. Gruparea radicală rămâne, în continuare, puternică, reprezentând cea mai mare ameninţare în calea păcii, în acest moment. De asemenea, ASWJ este, la rândul său, o grupare conservatoare, care doreşte aplicarea legii Shari’a în societatea somaleză, doar că într-o altă formă. Colaborarea cu alte grupări este motivată de existenţa unui adversar comun; altfel, aceasta ar fi serios îngreunată de o serie de diferenţe ideologice.

Este mult prea devreme să estimăm ce parte va ieşi victorioasă din această confruntare, însă este important de avut în vedere existenţa unor adversari ai al-Shabaab, care, beneficiind de susţinere locală, pot lovi în gruparea considerată teroristă şi legitima intervenţii externe, cum este cazul celei kenyene.

  africa, Ahlu Sunna wal Jama’a