Africa încă o dată colac de salvare pentru marile puteri ?

Africa încă o dată colac de salvare pentru marile puteri ?

Africa_h_854873789”Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra si cel mai populat după Asia” stă scris pe Wikipedia în incipitul descrierii acestui continent. Dar oare câţi dintre noi am fi răspuns astfel la o întrebare simplă precum : „Ce îmi poti spune despre Africa?” Din păcate, cele mai multe ştiri ce reflectă situaţia de pe continentul african sunt legate de numărul mare de victime provocate de diferite războaie civile sau de necesitatea unor noi intervenţii umanitare din partea comunităţii internaţionale.

În luna iunie a acestui an, Foreign Policy a publicat un „top” al statelor eşuate din întreaga lume. Primele 4 poziţii ale acestui top erau ocupate de state africane precum Somalia, Ciad, Sudan și Republica Democrată Congo.

Privind situaţia critică în care se află în acest moment majoritatea statelor africane mulţi dintre voi probabil se întreabă cum ar putea Africa să ajute marile puteri ale lumii să depăşească impasul financiar actual.

Întorcându-ne privirea la istoria tumultoasă a continentului african remarcăm că această„naţiune” a pus umărul în două rânduri la construcţia bunăstării în statele dezvoltate.

Primul contact al civilizaţiei europene cu așa-numitul „continentul negru” este datat în secolul al XV-lea (cu referire la primele transporturi de sclavi aduşi în Europa).

Un citat relevant despre modul în care africanii au înţeles acţiunile europenilor ar fi acesta : “When the missionaries came to Africa they had the Bible and we had the land. They said, “Let us pray.” We closed our eyes. When we opened them we had the Bible and they had the land.” – Bishop Desmond Tutu.

Perioada “de aur” a comerţului cu sclavi s-a situat în sec. al XVII-lea, când după unele estimări se pare că în  America au ajuns să muncească pe moşiile stăpânilor de sclavi aproape 2 milioane de africani. Acesta a fost primul moment în care africanii au pus umărul la dezvoltării unui capital ce peste ani  va sta la baza construcţiei societăţii capitaliste americane.

A doua mână de ajutor întinsă forţat de Africa,de data aceasta Europei, a fost în perioada imperiilor coloniale. Mai jos vedem cum marile puteri europene şi-au împărţit sferele de influenţă pe continentul african la Berlin în anul 1884.

harta africa

 

 Lupta acerbă pentru resursele naturale africane au determinat o trasare  în grabă a unor graniţe aproximative, precum şi crearea unor state nelegitime. O discuţie mai amplă legată de modul în care imperiile coloniale au plantat seminţele unor conflicte interetnice de durată  într-un articol viitor.

Pentru că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte vă propun filmul “Colonialism in 10 minutes” pentru a reuşi să vă imaginaţi proporţiile eşecului stăpânirii europene pe continentul african.

Astăzi lumea este din nou în criză. Una profundă, total diferită de tot ceea ce a mai înfruntat omenirea până acum. O criză ce poate prevesti o schimbare de paradigmă a modelului de gândire ce guvernează sistemele economice globale.

Europa încă nu se poate decide dacă îşi asumă răspunderea pentru eşecul Greciei, SUA sunt urmărite de sumbrul spectru al degradării ratingului de ţară, iar Orientul Mijlociu stă pe un butoi cu pulbere. Singura mare putere ce îşi întăreşte poziţia pe scena internaţională este China. Europa speră la un ajutor financiar chinez, însă nu doreşte să cedeze puncte strategice, precum porturile. În acest moment, porturile Greciei sunt operate de mari companii chineze. Un eventual ajutor financiar din partea Chinei este condiţionat de  intrarea companiilor chineze în operarea porturilor europene.

O altă mişcare inteligentă a Chinei în acesti ani este intrarea în forţă pe continentul african. 

Potrivit informaţiilor, până la sfârşitul anului 2010, China a făcut investiţii în valoare totală de 40 miliarde de dolari în peste 2.000 de firme din 50 de ţări africane, dintre care 13 miliarde de dolari reprezintă investiţiile directe.

Este oare momentul că marile puteri europene să se întoarcă puţin în trecut şi să încerce o salvare cu ajutorul unui fost “partener”? O a două colonizare a Africii este imposibilă, dar prin intermediul companiilor multinaţionale pot fi exploatate din nou resursele statelor africane.

De această dată însă datele problemei sunt altele. Responsabilitatea unui parteneriat de tip Win-Win cade pe umerii conducătorilor africani. Alături de viitorii lor parteneri europeni aceştia trebuie să caute în primul rând soluţii pentru încheierea nesfârşitelor războaie civile ce macină Africa de zeci de ani. O Africă slab alfabetizată, cu conducători corupţi îşi poate apăra cu greu bogăţiile naturale în faţa celor ce doresc exploatarea acestora cu costuri infime.

Leave a Reply

Your email address will not be published.