De 13 zile lumea musulmană este spaţiul protestelor antiamericane şi în mijlocul acestui val de antipatie mai nou se situează şi Franţa. Pe data de 19 septembrie 2012, revista franceză Charlie Hebdo a publicat o caricatură considerată jignitoare la adresa islamului, ducând la indignarea opiniei publice musulmane. Ecoul acestui episod pe plan extern nu a fost la fel de puternic precum indignarea produsă de filmul ”Inocenţa musulmanilor”, însă s-au înregistrat proteste ca reacţie la publicarea caricaturii. Autorităţile franceze au luat imediat măsuri pentru a gestiona situaţia şi au făcut declaraţii cu scopul de a calma situaţia. Atenţia lor s-a îndreptat către ziua de vineri, 21 septembrie, deoarece în mod tradiţional protestele îşi ating punctul maxim după rugăciunile din această zi. În mod preventiv autorităţile franceze au decis închiderea ambasadelor şi consulatelor din 20 de state musulmane, întărirea protecţiei din jurul obiectivelor politice şi închiderea şcolilor şi centrelor culturale din aceste state. De asemenea, liderii francezi au lansat un apel către populaţia franceză din statele musulmane să păstreze un profil discret în ziua de vineri şi să evite pe cât posibil părăsirea locuinţelor. Această măsură a fost considerată necesară, deoarece cel puţin în statele din sudul Mării Mediteraneane comunităţile franceze sunt numeroase, cea din Tunisia, de exemplu, însumând 30 000 de oameni. Liderii acestei comunităţi au denunţat publicarea caricaturii şi au acuzat editorii revistei de neglijenţă şi iresponsabilitate faţă de cetăţenii francezi de peste hotare prin publicarea unui material ofensator în mijlocul unei perioade marcată de indignare pe un fond religios. Mulţi au acuzat redactorii revistei că au inflamat în mod voit opinia publică musulmană pentru a creşte tirajul revistei fără să ţină cont de riscul la adresa securităţii cetăţenilor francezi nevinovaţi.
Autorităţile franceze au făcut apel la liderii politici şi religioşi musulmani să îndemne populaţia la manifestări paşnice, însă ecoul este unul limitat. Autorităţile tunisiene au decis să interzică manifestările publice în ziua de vineri, însă în multe state eforturile autorităţilor locale nu au mers mai departe de declaraţiile publice. Atacul perceput la adresa religiei musulmane, care este o coordonată intrinsecă identităţii acestor populaţii, vine pe un substrat mult mai adânc, bazat atât pe resentimente faţă de evenimentele geopolitice din ultimii 10 ani, dar şi pe evoluţiile socio-istorice de cristalizare a identităţii sub o dominaţie străină. În acest context, mai ales în spaţiul arab, poziţia Franţei va avea de suferit în sfera politică. Începând cu anii 70 ai secolului trecut, liderii francezi au investit masiv în crearea şi consolidarea unei politicii arabe care să reprezinte o axă importantă a politicii externe a Franţei şi o trăsătură distinctă a activităţii sale pe scena relaţiilor internaţionale. Implicarea Franţei în acest context marcat de resentimente faţă de spaţiul occidental va determina un regres, cel puţin la nivelul percepţiei, al poziţiei şi puterii statului francez în spaţiul arab. Trebuie menţionat faptul că este puţin probabil ca interesele economice franceze să aibă de suferit în urma acestui episod, deoarece firmele franceze au o poziţie puternică pe pieţele arabe, însă la nivel politic Franţa a suferit o lovitură de imagine gravă.
La nivel intern acest episod prezintă de asemenea urmări negative, publicarea caricaturii fiind denunţată de comunitatea musulmană din Franţa şi ca urmare autorităţile franceze s-au pregătit să răspundă în eventualitatea unor manifestările populare pe teritoriul francez. Deşi redactorii revistei au declarat că au dreptul să îşi exprime opiniile şi că nu au făcut altceva decât să publice o ştire de actualitate sub forma unei caricaturi, publicarea acelui desen a revitalizat tensiunile sociale dintre comunitatea musulmană şi societatea franceză.