Conferința Internațională intitulată  Fighting Terorism for World Security, organizată de ambasada Iranului la București și 2 think-tank-uri din România, EURISC și MEPEI, a fost locul ideal pentru a afla ultimele știri despre zonele afectate de terorism și pentru a ne putea revizui propriile opinii în ceea ce privește: 1)  interpretarea fenomenelor teroriste,  2) modul a abordare a terorismului în contextul noilor evoluții, luând în considerare detalii ce pot face diferența între ”războiul împotriva terorii” și lupta dusă astăzi împotriva grupărilor teroriste dar și despre 3) cine este interesat să mențină teroarea în anumite zone.

Liviu Muresan, directorul EURISC, și Flavius Caba-Maria, directorul MEPEI, au meritul de a fi invitat vorbitori remarcabili, experimentați și inspiraționali din Iran, MENA, SUA și România,  toți având expertiză în domeniul securității în calitate de foști sau actuali funcționari guvernamentali sau cercetători academici.

“Terorismul este îngrijorarea majoră astăzi, însă deciziile hotărâte și cooperarea inter-guvernamentală  pot și vor anihila în cele din urmă grupările teroriste”, a spus Seyed Vahid Karimi, directorul Centrului pentru  Europa al IPIS,  în Teheran. “Anumite puteri străine au interes să mențină  insecuritatea pentru a-și promova scopurile”, a spus Karimi.  “Terorismul nu a fost niciodată atât de răspândit și  de viguros și una dintre cauze este  folosirea violenței de către  organizațiile internaționale pentru a-și promova politicile în Orientul Mijlociu și în lume, fără nici un simț de răspundere față de  viitorul omenirii”, consideră  Karimi care, elegant, nu a menționat o entitate anume, dar a avut evident în minte anumite instituții care “au interese în  Siria” și “își încurajează aliații să mențină regiunea destabilizată”, dar că speră “că vor înțelege că focul pus de ei îi va ajunge și pe ei în cele din urmă”.

Karimi crede că  “implicarea tactică a Rusiei a împiedicat exacerbarea terorismului” și “eforturile făcute de Rusia, Iran și guvernul sirian în negocierile de pace de la Geneva au redus tensiunea în regiune”, astfel încât “în scurt timp, vom putea avea încetarea focului și crearea unui guvern stabil multi-partit în Siria”.

Karimi a ridicat problema: “De ce atât de mulți tineri europeni din țări avansate s-au alăturat Daesh?” El a amintit că în Yemen, o nouă generație a fost împinsă către terorism” și că ”suporterii saudiți ai traficanților de arme din Yemen par a fi suporterii terorismului din Siria”.

Karimi a subliniat nevoia de cooperare: “Iran și Europa sunt de aceeași parte a baricadei, în februarie s-a semnat o declarație comună Iran-UE pentru 10 domenii de interes reciproc, printre care energia și resursele”.

Carlos Branco, general maior, analist strategic, fost director adjunct al Colegiului de Război din Lisabona, a încercat să explice  fenomenul Daesh subliniind că anumite explicații pe care le dăm acum sunt înșelătoare și ne ghidează greșit în viitoarele acțiuni. Branco consideră că  “amenințarea nu este atât în ISIS, cât în radicalizarea europenilor”. ”ISIS are formatul unei organizații teroriste și se comportă ca entitate insurgentă ce utilizează tactică teroristă. Există o diferență între Al Qaeda și ISIS. În timp ce pentru Al Qaeda prioritatea este  America și aliații săi, ISIS are ca inamic Orientul Mijlociu, materializat mai ales în șiiți, și vede America, Europa și Israelul ținte secundare până când reușește să se instaleze în peninsula Arabiei …”. Mijloacele ISIS sunt însă internaționalizate: “ISIS e mai periculos decât Al Qaeda, deoarece face apel la tinerii europeni și are acoperire globală”. Pe de altă parte, Branco crede că  “Bin Laden era mai puternic decât ISIS care e destinat eșecului din start, deoarece proiectul Califatului Islamic a fost conceput ca  și cum ai pune calul în spatele căruței!”.

Luigi Rebuffi, președinte al EOS – European Organization for Security  din Bruxelles, a explicat că în Europa “securitatea e concepută la nivel de țări din motive de suveranitate, dar după  11 septembrie, în 2003, Consiliul European a elaborat Strategia pentru Securitate Externă, deoarece era nevoie de o strategie mai coerentă. Încă lucrăm la ea, nu am ajuns la o formă armonizată”. Rebuffi a menționat că  “terorismul are diverse forme” și  “trenurile sunt mai greu de securizat decât aeroporturile” și că “azi putem contracara atacuri cibernetice, dar nu și o contaminare nucleară majoră în viitor!”.

Rebuffi a mai subliniat “nevoia de control la frontiere ca  soluție pentru problema migrației, deoarece teroriștii exploatează fluxul migrației”, necesitatea unui “management  al identităților pentru a asigura schimbul de informații operative”, “încredere pentru a putea face schimburi de informații” și nevoia unei  “relații puternice cu Iranul”.

Harlan K. Ullman, consilier superior în cadrul Atlantic Council și membru al Grupului de Consilieri Strategici din Washington, și-a exprimat simbolic “nemulțumirea față de titlul conferinței”, reiterând ideea că nu terorismul trebuie combătut, ci cauzele sale.

Hossein Gharibi, expert superior pe probleme de  anti-terorism la Ministerul de Externe iranian, a făcut mai întâi o trecere în revistă a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU pentru combaterea terorismului: 1267, 1372, 1456, 1540, 2178, 2199, 2253 și  PRST 2016, sugerând astfel că deja există cadrul legal de cooperare internațională pentru prevenirea și combaterea terorismului și că ar trebui folosit. A subliniat aspecte adesea  omise, cum ar fi  “problema luptătorilor străini și definiția dată acestora, pentru a nu crea confuzii”. El a întrebat “oare ce e în neregulă cu actualele mecanisme anti-tero” și “de ce manifestările teroriste se amplifică”? Vorbind despre definiții, Gharibi a amintit că epitetul  terorist este uneori asociat cu cineva sau ceva doar din  “pure motive politice. Unele țări sunt puse sau scoase de pe lista  terorii după cum dictează politica externă a anumitor țări”.

Kayhan Barzegar, directorul Institutului pentru Studii Strategice privind Orientul Mijlociu din Teheran, a făcut din nou trimitere la cauzele terorismului și la nevoia statelor de a coopera: ”Pentru a înțelege cauzele, trebuie să ne concentrăm pe modul de gândire, pe ideologie.  Daesh poate fi înfrânt pe termen scurt dacă avem o înțelegere a fenomenului de tip 3+1: nr. 1 ar fi SUA și opțiunea sa de a apăra Irakul, nr. 2 ar fi Arabia saudită și intenția sa a de a se impune în regiune, nr. 3 coaliția turcă, și nr. 4 coaliția iraniană…”

Barzegar a pus accent pe cooperarea internațională deoarece  “criza siriană  arată că statele au propriile limite strategice și din acest motiv încă există Daesh! Trebuie să cooperăm stabilind clar responsabilitățile. Acordul nuclear între Iran și țările occidentale a avut succes deoarece a avut un mandat clar și a deschis calea  pentru alte acorduri și  cooperare. Și  Iran e vulnerabil în fața Daesh așa că are motivare să lupte împotriva Daesh”.

Rezrazi El Mostafa, expert în psihologie penală de la Universitatea  Mohammed V din Casablanca, Maroc, și profesor asociat la Universitatea Sapporo Gakuin  din Ebetsu, Hokkaido, Japonia, a făcut observații interesante ce ne obligă să procedăm la revizuirea opiniilor. Întâi, El Mostafa a făcut diferența Al Qaeda – Daesh: “Al Qaeda considera că sistemul capitalist trebuie atacat în centrul său, iar Daesh crede că periferia trebuie atacată pentru a slăbi un sistem”. Apoi, El Mostafa a subliniat că definiția terorismului trebuie dată în contextul dreptului internațional și Cartei ONU și a atras atenția că în viitor “dacă dăm dreptul companiilor private să asigure apărarea împotriva teroriștilor, nu vom mai putea da definiția  actelor teroriste ilegale. Dacă statele folosesc violența împotriva terorismului, iar apoi vom transfera această sarcină companiilor  private, cum mai putem face distincția între legal și ilegal în utilizarea violenței în următorii 15 ani?”. În al treilea, rând, El Mostafa consideră că trebuie să înțelegem mintea celor care seamănă răul , “deoarece nu sunt nebuni, au doar un deficit de capacitate de inter-relaționare,  deficit emoțional și dificultăți psihologice de a se adapta la societate. Trebuie să le interpretăm comportamentul lor folosind teorii cum ar fi  narcisismul colectiv și  jihadismul fără lider”, teorii concepute de cercetători americani pe care El Mostafa le-a adoptat și  cu care a lucrat în cercetările făcute pe teren.

El Mostafa a făcut și o ”remarcă personală – efortul oficial făcut de clerici pentru a contracara radicalismul islamic este depășit!  Din decembrie 2015, ISIS a elaborat 62 de cărți noi cu  4 concepte pe care clericii religioși nu le cunosc…E nevoie deci de o monitorizare a acestei ideologii”.

Hosam Matar, cercetător la Centrul Consultativ pentru Studii și Documentare din Beirut, a  invitat publicul să se gândească “De ce și cum au apărut atacurile teroriste zilnice din MENA? Nicio minte umană nu poate găsi explicația pentru aceste grupuri violente…Trebuie să înțelegem rădăcinile culturale, faza de nutriție, emergența lor ….Este Islam? Da și Nu! Avem Islam de mii de ani, dar Daesh a apărut acum!”.

Matar a amintit că radicalizarea a avut loc după anii 1970, și că  “Frații Musulmani și Wahhabiștii au generat așa ceva ..gen ISIS. Discursul media și clericii au diseminat ideologia Wahhabistă și au inflamat”.

El vede discursul ca fiind instrument fundamental în  radicalizare: “tineretul arab simte că are identitatea colectivă  marginalizată, iar identitatea e mai importantă decât propriile suflete, așa că își sacrifică sufletul pentru a salva identitatea. Arabii au pierdut multe lucruri, cum ar fi Palestina, și acest lucru a lăsat urme. Arabii resimt pierderea demnității, iar Daesh oferă șansa de recuperare. Acest tip de discurs atrage tinerii. Daesh seamănă ura Șiiți-Suniți în regiune”. Totuși, nu societățile musulmane puternice sunt sursa terorismului, ci cele slabe: “3000 de luptători provin din Tunisia, iar Tunisia este cea mai occidentalizată țară arabă”, spune Matar.

Cifrele și faptele prezentate la conferința internațională despre terorism care a avut loc  pe  2 iunie 2016 la Hotel Intercontinental în București a adus informații noi extrem de utile și clarificatoare,  însă  trebuie coroborate într-un tablou mai extins și interpretate în contextele lor, cu gândire critică. A trage concluzii alb-negru despre conflictele din Orientul Mijlociu și despre teroriști ar însemna să părem puțin ignoranți sau cel puțin lipsiți de înțelepciune.

O concluzie e clară: toate țările au același scop – prosperitatea, și același inamic comun în relațiile internaționale – lipsa de comunicare! Istoria a dovedit că primul pas în găsirea unei soluții este comunicarea.

  bucharest, bucuresti, carlos branco, daesh, eurisc, fighting terrorism for world security, flavius caba-maria, harlan k. ullman, hosam matar, hossein gharibi, isis, kayhan barzegar, liviu muresan, luigi rebuffi, mepei, orientul mijlociu, rezrazi el mostafa, seyed vahid karimi, terorism