O nouă Africă de Sud, în Asia de Sud-Est

O nouă Africă de Sud, în Asia de Sud-Est

Prezentul articol a fost publicat în Economistul nr. 8 (serie nouă), în data de 4 martie 2013, ca urmare a parteneriatului între revista “Economistul” şi redacţia Geopolitics.ro.  Revista “Economistul’ poate fi procurată de la sediul redacţiei din Bucureşti, Calea Griviţei nr. 21, et. 8, sector 1 sau pe bază de abonament. Mai multe detalii pe www.economistul.ro.

img26Occidentul şi marile puteri şi-au îndreptat în 2012 din ce în ce mai mult privirea către Asia de Sud-Est, mai exact către cel de-a doilea stat ca mărime din această regiune, Myanmar. Această  ţară este comparată cu  Africa de Sud de acum câteva decenii, prin similitudinea situaţiei politice şi sociale. Diferenţa este dată de  miza geopolitică enormă pe care Myanmar o reprezintă.

Myanmar a fost considerată ca fiind una dintre cele mai represive dictaturi din lume, încă din 1962, odată cu venirea la putere a juntei militare, care a izolat ţara de comunitatea internatională.  În tot acest timp, cu o structură etnică eterogenă a populaţiei de circa 60 milioane de locuitori, Myanmar a avut parte de numeroase tensiuni şi conflicte etnice între armatele diferitelor grupuri de minorităţi. Din 2011, odată cu venirea la putere a fostului general Thein Sein, Myanmar a cunoscut o reformă fără precedent, prin deschiderea economiei ţării, eliminarea restricţiilor faţă de libertatea de exprimare, reducerea cenzurii şi eliberarea a sute de prizonieri politici, printre care şi cunoscuta activistă politică, Aung San Suu Kyi, laureată a premiului Nobel pentru Pace din 1991.

Mai mult decât atât, Aung San Suu Kyi şi Thein Sein au ajuns la un compromis pentru a putea favoriza reconcilierea pe termen lung, această situaţie semănând izbitor cu situaţia din Africa de Sud, când Nelson Mandela şi F.W. de Klerk au impus ţării o situaţie de reconciliere, prin compromisul dintre cele două tabere şi pregătirea înlăturării “apartheidului”.

Speranţele Occidentului şi atenţia deosebită pe care acesta o acordă Myanmarului în ultima vreme este evidentă, în presa occidentală apărând nenumărate articole despre situaţia actuală din Myanmar, iar una dintre cele mai importante publicaţii de politică externă din SUA, Foreign Policy, i-a nominalizat pe Aung San Suu Kyi şi Thein Sein pe primul loc într-un top al gânditorilor la nivel global.

Nu numai SUA sunt cele ce se interesează de situaţia din Myanmar, ci şi alte state din regiune, printre care India, China, Japonia şi chiar Thailanda. Dar de ce este atât de atractiv Myanmarul odată cu începerea reformei statului?

Răspunsul are câteva nuanţe economice şi geopolitice.

Myanmar este un stat din Asia de Sud-Est, care domină Golful Bengal, aflându-se la întrepătrunderea sferelor de influenţă ale Chinei şi ale Indiei. Mai mult decât atât, are nenumărate resurse naturale: petrol, gaze naturale, zinc, uraniu, cupru şi pietre preţioase. De asemenea, are un potenţial hidroenergetic, care poate contribui la rezolvarea problemei energetice în Asia de Sud-Est. Pentru fiecare dintre actorii menţionaţi anterior, Myanmar are o importanţă deosebită.

În primul rând, de la dobândirea independenţei, Myanmarul a fost întotdeauna în umbra Chinei, aceasta din urmă implicându-se de fiecare dată în conflictele etnice din Myanmar, având rolul unui arbitru între guvernul din Naypydaw şi diferitele grupuri etnice, ce formează opoziţia.  Bineînţeles, toate aceste “servicii” din partea Chinei au avut un cost, Myanmarul fiind un izvor de resurse naturale exploatat îndelung de China.

Pentru China, Myanmarul este veriga lipsă dintr-un lanţ care ar putea însemna unirea economică a subcontinentului Indian cu China şi Asia de Sud-Est, Kuming, provincia chineză din sudul Yunnanului, putând deveni un fel de capitală economică a Asiei de Sud-Est, aici fiind nodul rutelor feroviare şi fluviale din Myanmar, Laos şi Vietnam.

Ca dovadă faptul că deja China investeşte masiv în Myanmar, construind linii ferate de mare viteză şi conducte pentru a transporta petrolul şi gazele naturale din Golful Persic şi Africa  prin Golful Bengal până în Kunming, cu scopul de a reduce dependenţa Chinei de strâmtoarea Malacca.

Pentru India, Myanmarul este o zonă vitală pentru dezvoltarea economică a regiunii izolate din nord-estul său, care, din cauza poziţionării sale geografice şi a lipsei de comunicaţii cu restul Indiei, este una dintre cele mai sărace zone din Asia. Singura cale de acces dintre India şi nord-estul său subdezvoltat este o autostradă, care este în mare parte închisă din cauza inundaţiilor. Din cauza relaţiilor sale tensionate cu  Bangladesh, India nu poate comunica foarte bine cu regiunea sa izolată şi de aceea caută noi căi de acces către aceasta. Iar unul dintre cele mai importante puncte de acces este chiar Myanmarul, care se învecinează la nord cu regiunea izolată a Indiei.

Mai mult decât atât, Myanmarul poate reprezenta pentru India o salvare energetică. Atâta timp cât economia Myanmarului va continua să crească şi se va dezvolta în jurul sectorului energetic, atunci India îşi poate asigura un nou furnizor de energie pentru populaţia sa în continuă creştere de 1,2 miliarde de oameni. Potenţialul hidroenergetic al Myanmarului ar putea însemna o mană cerească pentru India. Şi nici importanţa gazelor naturale din Myanmar n-ar trebui desconsiderate, în ciuda faptului că statul chinez a încheiat deja un contract pentru construcţia unei conducte de gaze naturale, ce va fi finalizată până în vara acestui an. Cu toate acestea, India este unul dintre cei mai slabi jucători pentru dezvoltarea economică a Myanmarului, în ciuda interesului său geopolitic evident, slăbiciunea sa fiind provenind din sistemul său birocratic excesiv şi din relaţiile sale tensionate cu Bangladeshul.

Myanmarul este atractiv din punct de vedere economic şi pentru Tailanda, care a  investit deja în proiecte de infrastructură, cum ar fi un port, o zonă economică specială în sudul oraşului Dawei şi o autostradă care leagă oraşele de la graniţă cu Yangon.

SUA îşi doresc să îşi extindă legăturile cu Myanmar, întrucât conştientizează importanţa acestui stat pentru strategia americană din Asia-Pacific. Implicarea SUA în acest stat a devenit cât se poate de evidentă inclusiv prin vizita preşedintelui Obama din noiembrie 2012, unde la Universitatea din Yangon a ţinut un discurs despre ce anume ar trebui să se întâmple într-o democraţie şi despre similitudinile dintre poporul american şi cel din Myanmar. Toate aceste acţiuni fac parte dintr-o strategie a SUA de containment faţă de China, ce este percepută de către aceasta din urmă ca fiind o ameninţare. Ceea ce încearcă SUA să realizeze este o slăbire a influenţei Chinei în manipularea conflictelor etnice din Myanmar, însă principalul atuu al Chinei îl reprezintă puterea sa economică, cu ajutorul căreia investeşte în mari proiecte din Myanmar.

Japonia este un alt mare actor care se implică în situaţia din Myanmar. Japonia are trei mari obiective geostrategice în Myanmar. În primul rând, la fel ca şi SUA, implicarea sa în Myanmar este privită ca fiind o reducere a influenţei Chinei în zonă, în special cu privire la dominarea strâmtorilor de către China, aspect ce este considerat ca o ameninţare a intereselor maritime ale insulei japoneze. Această îngrijorare este împărtăşită şi de India. În al doilea rând, Japonia vede dezvoltarea economică a Myanmarului ca o garanţie a securităţii Asiei de Sud-Est, iar în al treilea rând Myanmarul reprezintă pentru Japonia o oportunitate de investiţii, datorită numărului mare de forţă de muncă ieftină, dar şi o oportunitate de extindere a pieţei de desfacere şi a puterii productive japoneze, datorită poziţiei geografice şi resurselor Myanmarului.

Într-un fel, Myanmarul poate fi asul din mâneca Japoniei pentru a putea redeveni unul dintre cei mai importanţi actori din Asia de Sud-Est.

Din păcate pentru Japonia, Myanmarul este văzut de toţi actorii importanţi din regiune ca fiind un stat cheie în Asia de Sud-Est, de a cărui situaţie depinde chiar dezvoltarea lor economică.

Şi în încheiere, n-ar trebui să uităm un lucru. Dacă Myanmarul îşi va juca bine cărţile, având în vedere populaţia sa de peste 60 milioane de locuitori, poziţia sa geostrategică şi imensele zăcăminte naturale, acest stat va putea deveni el însuşi o putere regională în câţiva zeci de ani, care nu va ameninţa neapărat interesele celorlaţi actori din regiune, dar care va avea un cuvânt important de spus în dezvoltarea economică a regiunii şi în dezvoltarea comerţului dinspre Asia spre Oceanul Indian şi viceversa.

Adrian Corobană este Preşedintele Asociaţiei ASAGRI (Asociaţia de Analize Geopolitice, Analize Strategice şi Relaţii Internaţionale) şi editorul coordonator al portalului de analize geopolitice Geopolitics.ro. 

Leave a Reply

Your email address will not be published.