La sfârşitul  anilor  ’70, World Wide Web cunoscut sub denumirea de internet lua naştere prin unirea reţelelor net comerciale alături de programeleARPANET şi Bulletin Board  Systems (BBS), importanţa pe care acesta  avea să o capete în rândul societăţii devenind însă previzibilă încă din 1972, când Roy Tomlinson a permis pentru prima dată, prin introducerea  semnului @, transmiterea e-mailurilor de la o persoană la alta independent de PC-ul folosit, ca urmare a separării acestuia de numele utilizatorului.

 Viteza prin care este transmisă informaţia  a făcut ca internetul să revoluţioneze modul de comunicare între oameni, marcând era unei societăţi supraindustrializate, statele devenind dependente de cyberspace în privinţa unor acţiuni vitale pentru buna lor funcţionare, referindu-ne aici la domeniul bancar, comercial, transporturi, lista putând continua, domenii a căror întrerupere ar cauza disfuncţii de sistem în cadrul societăţii ce ar putea duce la proliferarea unor riscuri şi ameninţări privind securitatea naţională. Totodată impactul social al internetului poate fi cel mai bine oglindit în evenimentele din aprilie 2009 petrecute în Republica Moldova, cele din iunie 2009 petrecute în Iran sau Primăvara Arabă, evenimente ce au fost generate prin intermediul platformelor Web 2.0, mai ales Twitter şi Facebook. Tot în ceea ce priveşte impactul social, internetul are un rol semnificativ şi în privinţa grupărilor teroriste devenind o sursă de propagandă,  recrutare dar şi legitimare a acţiunilor  prin uşurinţa cu care sunt făcute publice ideologiile, mesajele şi acţiunile acestora.

  În acest sens, cel mai bun exemplu poate fi oferit de către Al-Qaida grupare ce luptă împotriva influenţelor occidentale şi a modernităţii, dar care paradoxal se foloseşte de produsele acestora, în acest sens gruparea dispunea de aproximativ 6 000 site-uri web pe care  încărca materiale video, uneori difuzate direct prin intermediul Al-Jazeera, sub marca As-Sahab Video Production.

Începând cu anii ’90, analiştii îşi pun întrebarea dacă internetul mai poate fi privit ca o zonă sigură ca urmare a celor două tipuri de acţiuni pe care deja le formase, şi anume acţiuni de tip ofensiv precum criminalitatea informatică, spionajul electronic, războiul cybernetic sau terorismul cybernetic şi acţiuni de tip defensive,  precum cele de protecţie a propriilor informaţii. Pentru a înţelege această situaţie este benefic să trecem în revistă câteva evenimente al căror  impact a fost important privind securitatea internaţională. Astfel, spre exemplu în perioada 1996-1998, s-a desfăşurat operaţiunea Moonlight Maze, în urma căreia reţele ale Pentagonului, NASA sau alte agenţii guvernamentale au fost penetrate cel mai  probabil  de pe un server din Rusia, însă Moscova a respins categoric aceste acuze. Un an mai târziu, în 1999 hackerii sârbi realizează un atac DDOS împotriva NATO, printr-o asemenea acţiune înţelegându-se  transmiterea simultan a unei cantităţi mari de informaţii de pe diferite PC-uri în scopul blocării site-ului respectiv. În 2007, împotriva Estoniei este iniţiat un atac cybernetic, cel mai probabil orchestrat tot de către Rusia ca urmare a unui diferend diplomatic, în timp ce în 2008 instituţiile georgiene ce aveau drept scop publicarea informaţiilor referitoare asupra conflictului cu Rusia au fost blocate. Mai mult, după 11 septembrie 2001 mai mulţi hackeri din Orientul Mijlociu au încercat să distrugă sistemele de siguranţă ale centralelor energetice şi nucleare ale Statelor Unite, iar în perioada 1999-2001 ca urmare a conflictului dintre India şi Pakistan, 450 de site-uri indiene au fost atacate printre care cel mai semnificativ fiind cel al Centrului de Cercetări Atomice din care au fost furaţi  5MB de date.

Ghost Net este denumirea dată unei operaţiuni de atac informaţional coordonată se pare din interiorul frontierelor chineze, mai exact de pe insula Hainan, acolo unde Armata Populară Chineză deţine un departament tehnic de operare. Atacul a penetrat sistemele informaţionale a mai multor bănci, ambasade şi ministere de externe.Conficker cunoscut drept şi Downadup sau KIDO este unul dintre cei mai puternici răspândiţi viruşi în spaţiul cybernetic, detectat pentru prima oară în 2008, autorii rămânând necunoscuţi până în prezent şi care se caracterizează prin atacarea sistemului Microsoft Windows. Printre cele mai vizibile pagube produse se numără spargerea reţelei informatice a Marinei franceze şi anularea mai multor misiuni aeriene, atacul asupra mai multor sute de computere ale armatei germane sau infectarea a 800 de computere a Ministerului Apărării Britanic .

  În privinţa criminalităţii informatice, aceasta constă în propagarea unor materiale interzise, promovarea unor materiale fără drept de autor, furtul unor baze de date, a informaţiilor cu caracter personal sau obţinerea ilegală a unor beneficii materiale. Acest fenomen este foarte greu de combatut cu atât mai mult cu cât nu se dezvolă conform unui tipar stabilit, autorii saă având de cele mai multe ori un coeficient de inteligenţă destul de ridicat, fiind caracterizaţi printr-o discreţie ieşită din comun, dispunând de cea mai modernă şi avansată tehnologie IT, ceea ce face ca cele mai multe dintre pagubele produse să fie descoperite post factum. Între cele patru forme de agresiune dezvoltate în cyberspaţiu pot exista confluenţe, cum spre exemplu este cazul hacktivisti-lor, ce fură secrete militare pentru a le face publice însă uneori ajung a le vinde guvernelor sau altor entităţi interesate. În acest sens, hackerii pot fi contactaţi şi folosiţi contra unor sume de bani în scopul unor guverne sau grupări teroriste pentru a iniţia un atac asupra unei ţinte vizate.  Hackingul, de altfel, reprezintă în cele mai multe cazuri încercarea de a găsi  vulnerabilităţi ale unui program sau sistem  în scopul imbunătăţirii securităţii acestuia, însă o parte dintre cei ce deţin astfel de abilităţi ajung a lucra în scopuri mai puţin morale producând pagube, fiind denumiţi în literatura de specialitate hackeri black hat sau crackeri, în comparaţie cu ceilalţi numiţi şi  hackeri white hat.

 În ceea ce priveşte hacking-ul black hat acesta pare să nu deţină foarte multe secrete, cel puţin pentru anumite etape de operare,  numeroase informaţii şi modalităţi găsindu-se pe site-uri precum: hackers.com, securityfocus.com, rootshell.com, insecure.com, piracy.com sau 2600.com

Spionajul electronic reprezintă o altă latură a războiului informaţional, având ca principal scop obţinerea informaţiilor care să  ofere capabilitatea de a acţiona înaintea adversarului şi chiar capacitatea de a întrerupe ciclul decizional al său. O formă de atac, specifică tuturor acţiunilor ofensive din cyberspace poate fi identificată prin metoda SPAA (Scanează, Procesează, Analizează, Atacă) începând cu scanarea şi realizarea unei hărţi în care să se regăsească informaţii privind locaţiile de pe internet şi datele conţinute de către acestea. Probarea constă în examinarea detaliată a serverelor, pentru ca analiză să îşi poată arăta cum este structurat site-ul şi care sunt componentele hardware şi software utilizate pentru funcţionarea acestuia. Ultimul pas îl constituie atacul prin realizarea unor viruşi ce au ca scop fie distrugerea site-ului, fie furtul de date, sau alte obiective.

 Astfel trebuie să remarcăm că superioritatea informaţională reprezintă singurul mod de a evita surprinderea strategică, exercitarea acesteia în propriul teritoriu fiind obligatorie întrucât   oferă condiţia autoguvernării şi a suveranităţii statului. În ceea ce priveşte informaţia, toţi analiştii au căzut de acord asupra faptului că aceasta  reprezintă principala armă a secolului XXI, însă ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că nu informaţia în starea sa brută, iniţială oferă putere, ci forma sa înţeleasă ca urmare a cunoaşterii şi a ştiinţei, la care se adaugă factorul voinţă. Spre exemplu, conform lui Vasile Simileanu, o ecuaţie de calcul actuală a puterii este dată de formula P= ( C+E+M) x (S+W) x A , adică Puterea = ( Masa Critică (populaţie+teritoriu) +Capacitate Economică + Capacitate Militară) x (Scopul Strategic + Voinţa de a conduce) x Gradul de acoperire prin alianţe.

Rolul informaţiei produce şi o nouă formă de exprimare a puterii, prin transferul soft power-ului din zona economicului către cea a informaţiilor, astfel cel ce deţine infrastructura informatică şi capacitatea de cunoaştere cât mai competitive are acces  primordial asupra informaţiei, în consecinţă statul ce va domina cyberspatiul va deţine şi puterea în sistemul internaţional, însă paradoxal va deveni mult mai vulnerabil în ceea ce priveşte riscurile şi ameninţările asimetrice.

Această situaţie poate conduce la ideea conform căreia, în viitor, un stat puternic va fi un  “stat virtual” sau un “e-stat” cu o capacitate militară redusă, dar capabil să controleze activităţile şi resursele dincolo de graniţele sale, ceea ce ar implica o schimbare a paradigmei de securitate şi implicit a formulelor de calcul a puterii, rolul clasic militar scăzând mult, probabil în dauna celui informaţional.

  analize, cyber-spatiu, cyberspace