Afrodita vs Aphrodite

Afrodita vs Aphrodite

cipru2_253596850Cipru. Aici, din valurile mării învolburate, s-a născut zeiţa dragostei Afrodita. Şi tot aici, platforma Aphrodite, a început la jumătatea lunii Septembrie 2011, să foreze în căutarea zăcămintelor de gaz din largul insulei.

Insula Cipru este vestită pentru peisajele pitoreşti şi pentru lunga şi tragica sa ei istorie de mai bine de 9.000 de ani. Cipru se află la o răspântie geopolitică, aici se întâlnesc continentele Europa, Asia şi Africa. Ea a fost cucerită pe rând de fenicieni, asirieni, persani şi macedoneni, a fost apoi ocupată de greci, romani, bizantini şi de turci, apoi în 1925 a devenit parte a Commonwealth – ului. Situată în estul extrem al Mării Mediterane, la 75 de km sud de Turcia şi la 105 km vest de Siria, insula cipriotă şi-a cîştigat pe deplin independenţa în 1960. Conflictul intern dintre comunităţile greacă şi turcă, a dus însă la scindarea ţării în 1974, cînd trupele turceşti au invadat nordul insulei, locuit predominant de turci, pentru a preîntâmpina iminenta declaraţie de anexare a Ciprului de către Grecia. A fost instauratăRepublica Turcă a Ciprului de Nord şi au fost alungaţi  toţi grecii. Partea sudică, Republica Cipru, locuită de etnicii greci, este recunoscută de comunitatea internaţională şi mai mult esteparte a Uniunii Europene.

Singura ţară care nu recunoaşte Republica Cipru este totodată şi singura care recunoaşte Republica Turcă a Ciprului de Nord. Vorbim de Turcia, membră a NATO din 1952, care în această perioadă este într-o relaţie mai mult decît tensionată cu Israelul, după incidentul din Gaza când 9 cetăţeni turci au fost ucişi de forţele israelite.

Turcia, aflată în plină expansiune economică şi politică, consideră că de rezervele de petrol şi gaze naturale din largul insulei ar trebui să se bucure în egală măsură şi cetăţenii ciprioţi de etnie turcă. Şi pe aceste considerente, Turcia a trimis în zonă propriile vase de prospectare, însoţite de vase şi submarine militare. Prospecţiunile iniţiale au fost făcute de compania americană Noble Energy. Mai mult guvernul SUA recunoaşte dreptul Ciprului de a exploata aceste resurse. La fel ca şi Rusia, care a decis trimiterea în această zonă a singurului portavion rusesc: “Amiral Kuzneţov”. Acesta va ajunge în regiune pe 19 Noiembrie şi va staţiona trei luni. Portavionul va fi însoţit şi de un submarin nuclear rusesc, ambele avînd misiuni de patrulare, ca parte a unor exerciţii militare. Interesele Rusiei trebuie căutate şi în recentul împrumut acordat Ciprului de 2,5 miliarde de euro, cu dobândă preferenţială de 4,5% pe an. Ţara are nevoie de bani după ce principala centrală producătoare de electricitate a fost distrusă, în iulie, din cauza exploziei unui transport de muniţie iraniană confiscată.

 Dacă Turcia este singură în susţinerea Republicii Turce a Ciprului de Nord  nu acelaşi lucru putem spune despre Republica Cipru. Aceasta se bazează pe susţinerea necondiţionată a Greciei şi sprijinul Uniunii Europene. Ciprul a cerut ajutor inclusiv Israelului. O decizie surprinzătoare, având în vedere trecutul poziţiilor asumate de Cipru în cadrul ONU, la adresa Israelului. Se speculează astfel deteriorarea relatiei tradiţionale Israel-Turcia. Atât Israel cât şi Cipru au justificat însă această recentă apropiere legat de intrarea Ciprului în UE, în 2004, şi de dorinţa Israelului de a avea legături economice cu UE. Care Uniune va avea la preşedenţia semestrială din Iulie 2012 aceeaşi Republică Cipriotă. Motiv de declaraţii belicoase din partea oficialilor turci :

–          vicepremierului turc Besir Atalay: “Dacă negocierile nu vor avea un rezultat pozitiv şi dacă UE va încredinţa preşedinţia Ciprului de Sud, criza va fi în principal între UE şi Turcia

–          Premierul turc Recep ErdoganVreau să spun clar: vom îngheţa toate raporturile cu UE. Nu putem discuta cu administraţia cipriotă greacă

Această apropiere între Israel şi Cipru era însă previzibilă pe fondul semnării pactului de apărare reciprocă între Israel şi Grecia pe data de 14 Septembrie 2011. Pactul a fost deja invocat de prim-ministrul israelian Binyamin Netanyahu şi omologul său grec George Papandreou legat de ameninţarea turcească în privinţa platformelor petroliere şi de gaze.

Aliatul strategic al Turciei, SUA, în umbra căruia a fost posibilă în 1974 ocuparea Ciprului de Nord, nu mai pare în această perioadă atât de dispusă să sprijine politica expansionistă turcă. Politică care convenea la acel moment pe fondul războiului rece.

Siria, aflată la 105 km de Cipru, este la rândul ei într-o situaţie internă tensionată, pe fondul revoltelor civile. Turcia a trecut la implementarea de sanţiuni unilaterale împotriva Damascului în ciuda opoziţiei Rusiei şi Chinei faţă de aceste sancţiuni în Consiliul de Securitate al ONU.

Astfel că Turcia pare în acest moment singură împotriva tuturor, situaţia economică înfloritoare fiind singurul aliat contra unei coaliţii cel puţin pestriţe având în prim plan Cipru, Grecia, Israelul şi chiar Rusia. SUA par a-şi vedea propriul interes comercial legat de Republica Cipriotă, iar Uniunea Europeană nu reuşeşte să aibă o poziţie externă unică coerentă în contextul negocierilor de aderare purtate cu Turcia.

Perioada imediat următoare va fi decisivă în a trage o concluzie: mai este Afrodita zeiţa frumuseţii sau a luat locul lui Ares, zeul războiului ?

Leave a Reply

Your email address will not be published.